Manson definitie

MANȘÓN s.n. 1. Obiect accesoriu de îmbrăcăminte făcut din blană sau din stofă, având două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig. 2. Piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea de la capătul unui tub care servește la îmbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau a unei găuri a anvelopei. 3. Înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte. [Pl. -oane. / < fr. manchon]. substantiv neutrumanșon

*manșón n., pl. oane (fr. manchon, d. manche, mînecă). Cilindru de blană saŭ de postav, de forma uneĭ mînecĭ scurte și groase, deschis la amîndoŭă capetele și în care damele țin mînile [!] ĭarna ca să nu le fie frig. V. colceag. substantiv neutrumanșon

manșón s. n., pl. manșoáne substantiv neutrumanșon

manșon n. blană în formă de sac deschisă de ambele căpătâie în care se bagă mâinile la frig (= fr. manchon). substantiv neutrumanșon

MANȘÓN, manșoane, s. n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecționat din blană sau din stofă vătuită și folosit pentru a apăra mâinile de frig. 2. Piesă în formă de inel sau de țeavă scurtă, care servește la îmbinarea a două țevi, bare etc.; parte lărgită de la capătul unui tub, care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub. ♦ Bucată de cauciuc care se introduce între camera și anvelopa unei roți de automobil, de motocicletă etc. pentru a proteja camera. ♦ Înveliș de protecție (de formă inelară) în care se îmbracă mânerul sau altă parte a unor obiecte. 3. (Bot.) Membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc. – Din fr. manchon. substantiv neutrumanșon

damă cu manșoane expr. femeie frumoasă și elegantă. substantiv neutrudamăcumanșoane