Manes definitie

Manes, în mitologia romană, sufletele celor morți, invocate ca genii protectoare. Aveau anumite sărbători instaurate în cinstea lor și li se aduceau ofrande pe morminte. temporarmanes

Manes m. fundatorul sectei maniheilor, născut în Persia (mort către 274); spre a explica amestecul binelui și răului în această lume, el atribuia, ca și Zoroastru, origina lor la două principii: unul, esențial bun, care e Dumnezeu, spiritul sau lumina; și altul, esențial rău, care e Diavolul, materia sau întunerecul. temporarmanes