malác (maláci), s. m. – Bivol mic. Ngr. δαμαλάϰι „juncan”, din δαμάλι „vițel”, cf. bg. malak. Der. din gr. μαλαϰός „fraged, tînăr” (Cihac, II, 672; Berneker, II, 11; Tiktin) sau din bg., pusă în legătură cu sl. malŭ „mic” (Tiktin; Candrea) pare mai puțin probabilă. substantiv masculin și femininmalac
malac, -ă, malaci, -e s. m., s. f., adj. (om) corpolent / masiv / zdravăn. substantiv masculin și femininmalac
malác m. (vgr. malakós, moale, delicat, de unde și bg. malak, malac. Cp. și cu ung. malac, purcel). Turmac, vițel de bivol. substantiv masculin și femininmalac
malác s. m., pl. maláci substantiv masculin și femininmalac
malac m. vițel de bivol. [Cf. gr. mod. MALAKÓS, moale, plăpând]. substantiv masculin și femininmalac
MALÁC, -Ă, malaci, -ce, s. m. și f. Pui al bivoliței. ♦ Epitet depreciativ pentru un om gras, greoi și leneș. – Din bg. malak. substantiv masculin și femininmalac
malácă s. f., g.-d. art. malácei; pl. maláce substantiv masculin și femininmalacă
Malaca f. mare peninsulă la. S. de Indo-China. temporarmalaca