MAKÓ s.n. Bumbac egiptean, cu fibra subțire și lungă. [Cf. it. mako, germ. Mako < Mako, localitate în Egipt]. substantiv neutrumako
Macău (Makó) n. oraș în Banat, pe malul drept al Mureșului, cap. județului Ceanad: 34.000 loc. temporarmacău
Mako | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mako | makoul |
plural | mako | — | |
genitiv-dativ | singular | mako | makoului |
plural | mako | — |