Maior definitie

credit rapid online ifn

MAIÓR s.m. Grad militar imediat superior gradului de căpitan; ofițer care are acest grad. [Cf. rus. maior, germ. Major]. substantiv masculinmaior

maiór (maióri), s. m. – Ofițer superior. Germ. Major, în parte prin intermediul rus. maior, cf. major.Der. maiorie, s. f. (grad de maior); maioreasă, s. f. (nevasta maiorului). substantiv masculinmaior

credit rapid online ifn

*maĭór m. (fr. major, d. lat. májor, majóris, maĭ mare; rus. maĭór. V. major). Ofițer superior de gradu cel maĭ mic și însărcinat cu detaliile serviciuluĭ și cu administrațiunea și cu comanda unuĭ batalion saŭ divizion. substantiv masculinmaĭor

maiór s. m., pl. maióri; abr. mr. substantiv masculinmaior

maior m. ofițer superior care comandă un batalion (în infanterie), un divizion (în cavalerie sau artilerie). [Rus. și nemț. MAIOR]. V. Stat. substantiv masculinmaior

MAIÓR, maiori, s. m. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. – Din rus. maĭor, germ. Major. substantiv masculinmaior

generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr. substantiv masculingeneral-maior

a avea învoire de la maiorul Gărdescu expr. (mil.) a fugi din cazarmă sărind peste gard. substantiv masculinaaveaînvoiredelamaiorulgărdescu

Maior (Petru) m. călugăr și învățat român din Ardeal, autorul Istoriei pentru începutul Românilor în Dacia (1812) și al Lexiconului în patru limbi (1825), tipărit la Buda (1753-1821). temporarmaior

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiMaior

Maior   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Maior
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z