Maior definitie

MAIÓR s.m. Grad militar imediat superior gradului de căpitan; ofițer care are acest grad. [Cf. rus. maior, germ. Major]. substantiv masculinmaior

maiór (maióri), s. m. – Ofițer superior. Germ. Major, în parte prin intermediul rus. maior, cf. major. – Der. maiorie, s. f. (grad de maior); maioreasă, s. f. (nevasta maiorului). substantiv masculinmaior

*maĭór m. (fr. major, d. lat. májor, majóris, maĭ mare; rus. maĭór. V. major). Ofițer superior de gradu cel maĭ mic și însărcinat cu detaliile serviciuluĭ și cu administrațiunea și cu comanda unuĭ batalion saŭ divizion. substantiv masculinmaĭor

maiór s. m., pl. maióri; abr. mr. substantiv masculinmaior

maior m. ofițer superior care comandă un batalion (în infanterie), un divizion (în cavalerie sau artilerie). [Rus. și nemț. MAIOR]. V. Stat. substantiv masculinmaior

MAIÓR, maiori, s. m. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. – Din rus. maĭor, germ. Major. substantiv masculinmaior

generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr. substantiv masculingeneral-maior

a avea învoire de la maiorul Gărdescu expr. (mil.) a fugi din cazarmă sărind peste gard. substantiv masculinaaveaînvoiredelamaiorulgărdescu