Magnificențele definitie

MAGNIFICÉNȚĂ s.f. Măreție, lux, fast, strălucire. [Cf. fr. magnificence, it. magnificenza, lat. magnificentia]. substantiv femininmagnificență

*magnificénță f., pl. e (lat. magnificentia). Măreție, strălucire: magnificența unuĭ palat, (fig.) magnificența unuĭ discurs. Calitatea de a fi glorios: magnificența unuĭ titlu. substantiv femininmagnificență

magnificénță (livr.) s. f., g.-d. art. magnificénței substantiv femininmagnificență

magnificență f. 1. caracterul celui magnific; 2. splendoare, bogăție extraordinară. substantiv femininmagnificență

MAGNIFICÉNȚĂ s. f. (Livr.) 1. Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. 2. (Urmat de un adj. pos.) Termen de reverență. Magnificența Sa. Magnificențele Voastre. – Din fr. magnificence, it. magnificenza. substantiv femininmagnificență