MAGÉNTA s.f. Culoare roșu aprins. ♦ Termen folosit în fotografia în culori pentru a desemna culoarea obținută prin amestecul spectral al roșului cu albastrul. [Cf. it., fr. magenta < Magenta – prin aluzie la bătălia sângeroasă care a avut loc în această localitate din Italia]. substantiv femininmagenta
Magenta f. sat în Italia cu 6400 loc., unde Francezii repurtară în 1859 o victorie asupra Austriacilor. temporarmagenta
Magenta | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Magenta | magento |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |