Macau definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeMacau
- Vezi aici mai multe rimeMacau
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuMa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuMac
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuau
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucau
MĂCẮU, măcaie, s. n. (Reg.) Băț, ciomag. – Comp. magh. mákó. substantiv neutrumăcău
măcắŭ n., pl. ăĭe (cp. cu moacă 2. Ung. mákó înseamnă „bunică”). Nord. Cĭomag. Lovitură de cĭomag. substantiv neutrumăcăŭ
măcắu, s.n. – v. macău. substantiv neutrumăcău
macắu, (măcău), s.n. – Botă, toiag; obiect ceremonial purtat de chemătorii la nuntă: „Suntem soli împărătești, / De la ‘nălțatu-mpărat trimăși; / La macău cu cipcă de mătasă, / Cum poartă și-nălțata-mpărăteasă” (Bilțiu 1990: 70). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Probabil din același etimon latin *matteuca, din care provine rom. măciucă „bâtă îngroșată la un capăt„; Din magh. mankó (MDA). temporarmacău
Macău (Makó) n. oraș în Banat, pe malul drept al Mureșului, cap. județului Ceanad: 34.000 loc. temporarmacău