LÍTIU s.n. Metal alcalin alb-argintiu, moale și foarte ușor, care se găsește numai în sărurile unor ape minerale, în tutun sau în sfeclă. [Pron. -tiu. / < fr. lithium]. substantiv neutrulitiu
*lítiŭ n. (lat. științific lithium, d. vgr. líthos, peatră [!]). Chim. Un metal alcalin monovalent cu o greutate atomică de 7. substantiv neutrulitiŭ
lítiu [tiu pron. tiu] s. n., art. lítiul; simb. Li substantiv neutrulitiu
LÍTIU s. n. Element chimic din familia metalelor alcaline, de culoare argintie, moale și foarte ușor, existent în natură numai sub formă de săruri și utilizat în medicină, fotografie, electrotehnică etc. – Din fr. lithium. substantiv neutrulitiu