járiște și jắriște f. (d. jar saŭ ut. žarište). Rar. Locu unuĭ incendiŭ. Arșiță, mare căldură. Fig. Pasiune: jariștea ĭubiriĭ. V. jiriște 1. substantiv femininjariște
JÁRIȘTE, jariști, s. f. 1. (înv.) Jar1; foc; p. ext. vatră. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetație lemnoasă. – Jar1 + suf. -iște. substantiv femininjariște