reduceri si promotii 2018
Definitie Irod - ce inseamna Irod - Dex Online

Irod definitie

iród (irózi), – Fiecare din personajele dramei populare a vicleimului, care reprezintă nașterea lui Cristos și uciderea pruncilor. De la Irod, și acesta din gr. ’Hρώδης, sl. Irodŭ (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 178; Densusianu, GS, VI, 363; DAR). – Der. irodie, s. f. (zînă, zîna-zînelor), probabil de la Irodiada (DAR); irodiță, s. f. (zînă rea, duh rău). substantiv masculin irod

iród m. (d. regele Iudeiĭ Irod, ngr. Iródis, căruĭa i se atribue [!] măcelărirea pruncilor cu scop de a-l ucide pe Hristos). Pl. Ceată de flăcăĭ care, de la Crăcĭun pînă la Bobotează (orĭ și maĭ în colo [!]), umblă mascațĭ și îmbrăcațĭ în costume multicolore, purtînd și corone [!] de lemn acoperit cu hîrtie colorată, și care daŭ pe stradă orĭ pin [!] curțĭ reprezentațiunĭ populare în care e vorba de Irod. A umbla cu iroziĭ, a umbla în ceata irozilor. Fig. Paĭață, saltimbanc, clovn, om neserios: veacu nostru ni-l umplură saltimbanciĭ și iroziĭ (Em.). V. mocănaș. substantiv masculin irod

iród (colindător) s. m., pl. irózi substantiv masculin irod

*Iród (personaj biblic) s. propriu m. substantiv masculin irod

irod m. 1. numele moldovenesc al vicleimului (după Irod, împăratul Iudeii, care figurează în reprezentațiune); 2. mască: ți se părea (cocoșu) că-i un irod de cei frumoși CR.; 3. fig. paiață: veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii EM. [V. Irod]. substantiv masculin irod

IRÓD, irozi, s. m. 1. (La pl. art.) Veche dramă populară de origine creștină, reprezentând nașterea lui Hristos, pe care tineri costumați o joacă în perioada Crăciunului; vicleim. 2. Fiecare dintre colindătorii costumați care umblă cu vicleimul. ♦ Fig. (Ir.) Comedian, paiață; om cabotin. – Din sl. irodŭ. substantiv masculin irod

IRÓD, irozi, s. m. 1. (De obicei la pl.) Colindător (costumat) care umblă cu vicleimul. Ți se părea că e un irod de cei frumoși, iar nu cucoș de făcut cu borș. CREANGĂ, P. 70. 2. Fig. (Ironic) Comedian, paiață, cabotin. Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii. EMINESCU, O. I 149. substantiv masculin irod

Irod (Herod) m. numele mai multor principi și regi ai Iudeii: IROD CEL MARE ordonă măcelul pruncilor (39 a. Cr. – 4 d. Cr.); IROD ANTIPA, fiul celui precedent, contemporan cu Crist, făcu să piară St. Ioan Botezătorul după placul soției sale Irodiada (4 a. Cr. – 39 d. Cr.); IROD AGRIPA I, regele Evreilor, nepotul lui Irod cel Mare (37-44 d. Cr.). temporar irod

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Irod

Irod   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular irod irodul
plural irozi irozii
genitiv-dativ singular irod irodului
plural irozi irozilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z