Iordan definitie

iordán s. m. – Ceremonia religioasă a sfințirii apei, pe 6 ianuarie, întru comemorarea botezului Domnului. De la Iordan, și acesta din ngr. ’Iορδάνης, sl. Iordanŭ (Tiktin; DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188). – Der. iordăni, vb. (a stropi cu apă sfințită, de Bobotează; este obicei religios și totodată popular, care conform tradiției se ținea cu mare fast la Curtea domnească); iordănit, s. n. (obicei popular ce constă în a stropi cu apă sfințită); iordănitor (var. iordănaș), s. m. (persoană care stropește cu apă sfințită). substantiv neutruiordan

iordan, iordane s. n. 1. truc. 2. minciună. substantiv neutruiordan

iordán (sărbătoare) s. n., pl. iordáne substantiv neutruiordan

*Iordán (râu) s. propriu n. substantiv neutruiordan

iordan m. 1. troparul care începe cu cuvintele: «în Iordan botezându-te, Tu, Doamne,..»; 2. sfințirea cea mare a apei: în ajunul Bobotezei preotul umblă cu iordanul din casă încasă. [V. Iordan]. substantiv neutruiordan

IORDÁN, iordane, s. n. Bobotează; slujbă religioasă care se face la Bobotează. ◊ Expr. (Fam.) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase. – Din sl. iordanŭ. substantiv neutruiordan

IORDÁN, iordane, s. n. Bobotează. ◊ Expr. (Fa­miliar) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase. substantiv neutruiordan

a duce cu cobza / iordanul / muia / preșul expr. (intl.) a înșela, a minți. substantiv neutruaducecucobza

a umbla cu iordane expr. 1. a spune vorbe goale. 2. a se ține de lucruri neserioase. 3. a minți; a fabula. substantiv neutruaumblacuiordane

a se ține de iordane expr. a minți. substantiv neutruaseținedeiordane

Iordan m. fluviu în Palestina, se varsă în Marea Moartă: 100 km. temporariordan

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiIordan

Iordan   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Iordan
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z