Independența definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeIndependența
- Vezi aici mai multe rimeIndependența
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuIn
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuInd
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuța
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunța
Congo n. 1. numele Guineii meridionale pe coasta apuseană a Africei; 2. (sau Zairul), fluviu mare al Africei occidentale, se varsă în Atlantic: 4000 km. Explorat de Livingstone și Stanley; 3. (independent), Stat fundat în Africa în conformitate cu tractatul din Berlin (1885) și al căruia suveran fu regele Leopold al Belgiei: vró 9 mil. loc. adjectivcongo
INDEPENDÉNT, -Ă adj. 1. Care nu depinde de nimic sau de nimeni; liber, neatârnat; autonom. 2. Care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale. [< fr. indépendant]. adjectivindependent
*independént, -ă adj. (d. dependent; fr. indépendant). Care nu depinde de nimenĭ, liber: România e o țară independentă. Ĭubitor de libertate, care nu se supune altuĭa: caracter independent. Care n´are relațiune cu altu: această chestiune e independentă de aceĭa. Adv. În mod independent, fără relațiune cu: independent de ceĭa [!] ce s´a spus. adjectivindependent
independént adj. m., pl. independénți; f. independéntă, pl. independénte adjectivindependent
independent a. 1. care nu depinde de nimeni; 2. căruia place independența: caracter independent; 3. care n’are raport sau relațiune cu altceva: aceasta e independent de chestiune. adjectivindependent
INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. 1. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independență, liber2, autonom. ◊ Loc. prep. Independent de... = fără a ține seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiativă personală. – Din fr. indépendant. adjectivindependent
INDEPENDÉNT, -Ă, independenți, -te, adj. 1. Care nu depinde, nu atîrnă de cineva sau de ceva; (despre o țară, un popor, un stat, în sens politico-economic) liber, neatîrnat, autonom, nestăpînit și neexploatat de alt stat. Nu există măiestrie artistică independentă de viață. BENIUC, P. 156. Paginile istoriei Moldovei și Valahiei, de vor fi scrise de o mînă tare, nepărtinitoare și independentă, vor fi pline de actele arbitrare ale acestor... despoți. BĂLCESCU, O. I 71. ◊ (Adverbial) Dreptul... de a se cîrmui independent. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ Loc. prep. Independent de... = fără a ține seama de... 2. (Despre persoane, caracterul și manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu inițiative personale. O fire independentă. ▭ Caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni. GHICA, S. A. 84. adjectivindependent
independénță s. f., g.-d. art. independénței substantiv femininindependență
independență f. starea unei persoane sau a unei națiuni independente: neatârnare. substantiv femininindependență
INDEPENDÉNȚĂ s.f. 1. Stare în care se găsește un stat, un popor care se bucură de suveranitate națională; neatârnare. ♦ Stare de neatârnare economică și socială (a unei persoane sau a unei clase sociale). 2. Libertate sau înclinare de a face sau de a privi ceva în mod independent. 3. Proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea că nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte. [< fr. indépendance]. substantiv femininindependență
Independența f. 1. insulă în dreptul orașului Calafat; 2. sat în jud. Covurlui cu 3200 loc. și în jud. Ialomița cu 1300 loc. substantiv femininindependența
*independénță f., pl. e (d. dependență; fr. indépendance). Starea de a fi independent: Francĭa a ajutat Statele-Unite să-șĭ cucerească independența. Calitatea de a fi independent, de a fi ĭubitor de libertate: independență de caracter. Lipsă de relațiune: independența uneĭ chestiunĭ de alta. V. neatîrnare și aŭtarkíe. substantiv femininindependență
INDEPENDÉNȚĂ s. f. 1. Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară; autonomie. 2. Situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții. – Din fr. indépendance. substantiv femininindependență
INDEPENDÉNȚĂ s. f. 1. Situația unui stat și a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatîrnare în relațiile internaționale. Semnarea tratatului de prietenie cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste cît și încheierea de tratate de prietenie cu alte țări democratice și doritoare de pace din vecinătatea noastră sînt acte de întărire a păcii generale și a independenței noastre. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV. 141. Nicolae Bălcescu a fost unul dintre luptătorii progresiști de acum un veac, care au militat pentru independența și pentru unirea Principatelor Dunărene. SADOVEANU, E. 49. Alexandru cel Mare... apără vitejește independența țării. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ Stare de neatîrnare economică și socială (a unei persoane sau a unei clase sociale). Această independență rămase numai recunoscută în lege, iar în faptă relațiile lui [ale țăranului] cu proprietarul rămaseră tot aceleași. BĂLCESCU, O. I 141. 2. Libertate de acțiune față de influențe, intervenții, amestec străin; însușirea de a acționa sau de a judeca lucrurile în mod independent. Manifestă multă independență. substantiv femininindependență
*Răzbóiul de Independénță s. propriu n. substantiv femininrăzboiuldeindependență
Independența f. 1. insulă în dreptul orașului Calafat; 2. sat în jud. Covurlui cu 3200 loc. și în jud. Ialomița cu 1300 loc. temporarindependența