ilír adj. m., s. m., pl. ilíri; adj. f., s. f. ilíră, pl. ilíre substantiv masculin și feminin ilir
ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv). substantiv masculin și feminin ilir
iliri m. pl. popor din familia tracă, ai căror ultimi descendenți se consideră Albanezii. temporar iliri
| Ilir | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ilir | ilirul | iliră | ilira |
| plural | iliri | ilirii | ilire | ilirele | |
| genitiv-dativ | singular | ilir | ilirului | ilire | ilirei |
| plural | iliri | ilirilor | ilire | ilirelor | |