Hurmuz definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeHurmuz
- Vezi aici mai multe rimeHurmuz
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuHu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuHur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuz
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cumuz
hurmúz (hurmúzi), s. m. – 1. Mărgea de sticlă. – 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. – Var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, oraș în Golful Persic (Șeineanu, II, 216). substantiv masculinhurmuz
hurmúz și (vest) urmúz (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, mărgăritar, d. insula și orașu Ormuz și Hormuz, în golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. m., pl. jĭ. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. – Vechĭ și hormuz. substantiv masculinhurmuz
hurmúz1 (arbust) s. m., pl. hurmúzi substantiv masculinhurmuz
hurmúz2 (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri substantiv masculinhurmuz
hurmuz n. 1. mărgăritar de sticlă: și la gât cu o basma albă și cu hurmuz de cel bun POP.; 2. frumos arbust, originar din Canada, adesea cultivat ca plantă ornamentală (Symphoria racemosa). [Turc. HURMUZ, Urmuz, oraș în golful Persic de unde a venit mărgăritarul în comerț]. substantiv masculinhurmuz
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz. substantiv masculinhurmuz
HURMÚZ1, hurmuzi, s. m. Arbust cu florile trandafirii, cultivat mai ales ca plantă ornamentală; are fructele de mărimea boabelor de cireșe, de culoare albă ca zăpada (Symphoricarpus racemosus). O întinsă livadă bătrînă, ce înălța la soare arbori stufoși înfloriți, era tăiată de drumușoare înguste, mărginite de tufe de lilieci și hurmuz. SADOVEANU, O. IV 71. Floare albă de hurmuz, Rău îi să ai călăuz Numai vîntul cel hursuz. BELDICEANU, P. 97. substantiv masculinhurmuz
!hurmúzul-pămấntului (plantă) s. m. art. substantiv masculinhurmuzul-pământului
hurmúz și (vest) urmúz (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, mărgăritar, d. insula și orașu Ormuz și Hormuz, în golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. m., pl. jĭ. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. – Vechĭ și hormuz. substantiv neutruhurmuz
hurmuz n. 1. mărgăritar de sticlă: și la gât cu o basma albă și cu hurmuz de cel bun POP.; 2. frumos arbust, originar din Canada, adesea cultivat ca plantă ornamentală (Symphoria racemosa). [Turc. HURMUZ, Urmuz, oraș în golful Persic de unde a venit mărgăritarul în comerț]. substantiv neutruhurmuz
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz. substantiv neutruhurmuz
HURMÚZ2, hurmuzuri, s. n. Mărgea de sticlă imitînd mărgăritarul. Razonte avea pălăriuță... întîia lui pălăriuță ! Ileana i-o gătise cu hurmuz la panglică, îi pusese un pieptene, așa cum poartă numai flăcăii. CAMILAR, TEM. 319. Vin coropcari de la Cetatea Albă cu mărunțișuri scumpe, mărgeanuri, hurmuzuri și cercei. SADOVEANU, F. J. 552. ◊ Fig. [Curcanul] se-nrotește, își atîrnă șiragurile de hurmuz și mărgele la gît. GÎRLEANU, L. 11. ♦ (La pl.) Șir de mărgele ca cele descrise mai sus. Tinerii fără griji luaseră cu ei în pajiște, mai la o parte, doi lăutari țigani, întocmind o horă, ca să li se vadă suratelor catrințele, hurmuzurile și cununile. SADOVEANU, N. P. 84. substantiv neutruhurmuz
Hurmuz m. afluent al Prutului, în jud. Covurluiu. temporarhurmuz
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiHurmuz
| Hurmuz | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Hurmuz | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| Hurmuz | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Hurmuz | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |