Hurmuz definitie

credit rapid online ifn

hurmúz (hurmúzi), s. m.1. Mărgea de sticlă. – 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. – Var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, oraș în Golful Persic (Șeineanu, II, 216). substantiv masculinhurmuz

hurmúz și (vest) urmúz (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, mărgăritar, d. insula și orașu Ormuz și Hormuz, în golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. m., pl. jĭ. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. – Vechĭ și hormuz. substantiv masculinhurmuz

credit rapid online ifn

hurmúz1 (arbust) s. m., pl. hurmúzi substantiv masculinhurmuz

hurmúz2 (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri substantiv masculinhurmuz

hurmuz n. 1. mărgăritar de sticlă: și la gât cu o basma albă și cu hurmuz de cel bun POP.; 2. frumos arbust, originar din Canada, adesea cultivat ca plantă ornamentală (Symphoria racemosa). [Turc. HURMUZ, Urmuz, oraș în golful Persic de unde a venit mărgăritarul în comerț]. substantiv masculinhurmuz

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz. substantiv masculinhurmuz

HURMÚZ1, hurmuzi, s. m. Arbust cu florile tran­dafirii, cultivat mai ales ca plantă ornamentală; are fruc­tele de mărimea boabelor de cireșe, de culoare albă ca zăpada (Symphoricarpus racemosus). O întinsă livadă bătrînă, ce înălța la soare arbori stufoși înflo­riți, era tăiată de drumușoare înguste, mărginite de tufe de lilieci și hurmuz. SADOVEANU, O. IV 71. Floare albă de hurmuz, Rău îi să ai călăuz Numai vîntul cel hursuz. BELDICEANU, P. 97. substantiv masculinhurmuz

!hurmúzul-pămấntului (plantă) s. m. art. substantiv masculinhurmuzul-pământului

hurmúz și (vest) urmúz (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, mărgăritar, d. insula și orașu Ormuz și Hormuz, în golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. m., pl. jĭ. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. – Vechĭ și hormuz. substantiv neutruhurmuz

hurmuz n. 1. mărgăritar de sticlă: și la gât cu o basma albă și cu hurmuz de cel bun POP.; 2. frumos arbust, originar din Canada, adesea cultivat ca plantă ornamentală (Symphoria racemosa). [Turc. HURMUZ, Urmuz, oraș în golful Persic de unde a venit mărgăritarul în comerț]. substantiv neutruhurmuz

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz. substantiv neutruhurmuz

HURMÚZ2, hurmuzuri, s. n. Mărgea de sticlă imitînd mărgăritarul. Razonte avea pălăriuță... întîia lui pălă­riuță ! Ileana i-o gătise cu hurmuz la panglică, îi pusese un pieptene, așa cum poartă numai flăcăii. CAMILAR, TEM. 319. Vin coropcari de la Cetatea Albă cu mărunțișuri scumpe, mărgeanuri, hurmuzuri și cercei. SADOVEANU, F. J. 552. ◊ Fig. [Curcanul] se-nrotește, își atîrnă șiragurile de hurmuz și mărgele la gît. GÎRLEANU, L. 11. ♦ (La pl.) Șir de mărgele ca cele descrise mai sus. Tinerii fără griji luaseră cu ei în pajiște, mai la o parte, doi lăutari țigani, întocmind o horă, ca să li se vadă suratelor catrințele, hurmuzurile și cununile. SADOVEANU, N. P. 84. substantiv neutruhurmuz

Hurmuz m. afluent al Prutului, în jud. Covurluiu. temporarhurmuz

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiHurmuz

Hurmuz   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hurmuz hurmuzul
plural hurmuzi hurmuzii
genitiv-dativ singular hurmuz hurmuzului
plural hurmuzi hurmuzilor
Hurmuz   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hurmuz hurmuzul
plural hurmuzi hurmuzii
genitiv-dativ singular hurmuz hurmuzului
plural hurmuzi hurmuzilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z