reduceri si promotii 2018
Definitie Hulubei - ce inseamna Hulubei - Dex Online

Hulubei definitie

hulúb (hulúbi), s. m. – Porumbel. – Var. golumb, gulup. Mr. gulup. Rut. holub, var. din sl. goląbi (Miklosich, Lexicon, 135; Cihac, II, 144; Byhan 311; DAR), cf. bg. golăb.Der. hulubiță, s. f. (porumbiță), cf. sl. goląbica; hulăbărie, s. f. (porumbar, adăpost pentru hulubi). – Cf. gulup. adjectiv hulub

hulúb m. (rut. hólub, rus. gólubĭ, d. vsl. golombĭ, rudă cu lat. columbus. V. porumb și hurlup). Nord. Porumb (pasăre). Fc. Hurlup. – În Nț. hurlub, în Ban. Gorj golumb și golîmb (vsl.), ca porumb față de porîmb: golîmbiĭ zburară (Șez. 36, 8). adjectiv hulub

hulúb1 (reg.) adj. m., pl. hulúbi; f. hulúbă, pl. hulúbe adjectiv hulub

hulúb2 (reg.) s. m., pl. hulúbi adjectiv hulub

hulub m. Mold. porumb (pasăre). [Rut. HOLUB]. ║ a. se zice de boul care e suriu deschis ca gușa porumbului (mai ales în partea de dinapoi). adjectiv hulub

HULÚB, hulubi, s. m. (Mold.) Porumbel. Poarta, frumos săpată și înflorită, se deschise și din streșina porții își luă zborul un stol de hulubi. SADOVEANU, O. IV 387. Un pensionar care-și petrecea ceasurile goale în căsuța de peste drum, ingrijindu-și de sănătate și de hulubii jucăuși. id. P. S. 189. La zgomotul ușii, un huruit de hulubi răs­punde din podul casei. ANGHEL-IOSIF, C. L. 115. adjectiv hulub

HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub. adjectiv hulub

1) porúmb m. (lat. pălŭmbus, porumb sălbatic, care e o formă oscică îld. cŏlŭmbus, porumb; it. palombo, sp. palomo, pg. pombo. V. hulub). Mold. sud. O pasăre domestică cu zbor foarte ușor și care trăĭește și în stare sălbatică. (Există o mulțime de felurĭ de porumbĭ: guțanĭ, califarĭ, misirliĭ, motațĭ, învîrtitorĭ și alțiĭ. Eĭ trăĭesc păreche, ca și turturelele, și-s considerațĭ ca simbolu fidelitățiĭ conjugale. În armată îs întrebuințațĭ la dus informațiunĭ la marĭ depărtărĭ. În Munt. se numește porumbĭel [!], în Mold. nord hulub, în Olt. golumb, în Ban. golîmb). Munt. (pin [!] abuz la forma coceanuluĭ, ca și bg. gŭlybĭ). Popușoĭ [!], o plantă (V. popușoĭ). – Și porîmb pe alocurea. V. guguștĭuc. adjectiv porumb

hlóbă și (maĭ des) hlúbă și (vest) hulúbă f., pl. e (rut. holóbli, rus. oglóbli, hlube, bg. zglob, încheĭetură. Bern. 1, 305). Pl. Cele doŭă prăjinĭ ale trăsureĭ cu un cal (ca oiștea la cea cu doĭ caĭ). – Și hloabe, brațele scrîncĭovuluĭ [!]. substantiv feminin hlobă

hulúbă, V. hlubă. substantiv feminin hulubă

hulúbă, -e, s.f. – Fiecare din cele două rude la care trage calul singur la căruță (ALR, 1971. h. 368; Dragomirești). – Din ucr. holoblja (DEX). substantiv feminin hulubă

hulúbă (hulúbe), s. f. – Prăjină prinsă de crucea căruței. – Var. hlobă, ulubă, h(o)loabă. Rut. och(o)loblja, pol. hołoble (Cihac, II, 139; Tiktin; DAR), din germ. kloben.Der. hlobăna, vb. refl. (a se legăna). substantiv feminin hulubă

hulúbă s. f., g.-d. art. hulúbei; pl. hulúbe substantiv feminin hulubă

hulubă f. lemn la căruță de care se înhamă calul. [Mold. hloabă = pol. HOLOBLE]. substantiv feminin hulubă

HULÚBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulúbă s. f.] – Din ucr. holoblja. substantiv feminin hulubă

HULÚBĂ, hulube, s. f. 1. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc. între care se înhamă calul. Am făcut un foc între hulubele căruței. CAMILAR, N. II 243. 2. (Fig., rar) Fiecare dintre cele două brațe ale ochela­rilor. [Purta] ochelari mici, de țîrcovnic, cu hulubele înnădite-n sîrmă, sfori și bucăți de tablă galvanizată. GALAN, B. I 30. substantiv feminin hulubă

hulubél (reg.) s. m., pl. hulubéi, art. hulubéii substantiv masculin hulubel

HULUBÉL, hulubei, s. m. (Reg.) Hulubaș. – Hulub + suf. -el. substantiv masculin hulubel

HULUBÉL, hulubei, s. m. (Mold.) Hulubaș. Fă-mă doamne-un hulubel, Să mă-nalț pînă la cer. SEVASTOS, C. 170. substantiv masculin hulubel

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Hulubei

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z