Huila definitie

HUÍLĂ s.f. Varietate de cărbune fosil, compact, uneori șistos sau fibros. [Pron. hu-i-. / < fr. houille]. substantiv femininhuilă

*huílă f. (fr. houille, valonic hul, d. vgerm. skolla, ngerm. scholle, bulgăre). Cărbune de pămînt (V. cărbune). Huila albă, forța motrice a cascadelor. – Și uilă. substantiv femininhuilă

huílă s. f., g.-d. art. huílei; (sorturi) pl. huíle substantiv femininhuilă

huilă f. cărbune de pământ, de un negru lucios și lesne arzător, care se găsește în interiorul pământului; încălzită în aparate speciale, huila dă gazul de luminat, coksul și gudronul, din care se extrage acidul fenic, benzina și colorile anilinei. substantiv femininhuilă

HUÍLĂ, (2) huile, s. f. 1. Cărbune natural negru, compact, dur, sfârâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. 2. Sortiment de huilă (1). – Din fr. houille. substantiv femininhuilă

HUÍLĂ, huile, s. f. Cărbune natural, compact, lucios, negru sau negru-cenușiu, întrebuințat ca combustibil, la fabricarea cocsului metalurgic și la extragerea, prin disti­lare, a gazului de iluminat; cărbune de piatră. substantiv femininhuilă