húdă f., pl. e (cp. cu hod. V. hudiță). Trans. Ban. Spărtură de trecut pin [!] gard. Gaură. Ascunzătoare. Ocnă. substantiv feminin hudă
húdă, hude, s.f. – Spărtură, gaură (în zid, în gard). Perforație, gaură practicată în rama capacului de la lăzile de lemn, în care intră țâțânile (Stoica, Pop 1984). – Cf. sl. hadǔ, „cale, potecuță” (DEX). substantiv feminin hudă
húdă (reg.) s. f., g.-d. art. húdei; pl. húde substantiv feminin hudă
HÚDĂ, hude, s. f. (Reg.) Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). – Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță”. substantiv feminin hudă
HÚDĂ, hude, s. f. (Regional) 1. Hudiță. Huda morii ducea spre jumătatea din jos a satului, trecînd – după cum se poate înțelege ușor – și pe la moară. VORNIC, O. 304. 2. Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). Voi afla un stupuș ca să astup huda. RETEGANUL, P. III 87. substantiv feminin hudă