HIDÁLGO s.m. (Rar) Calitatea și rangul unui hidalgo; nobil spaniol. [< sp., fr. hidalgo, cf. sp. hijo de algo – fiu al cuiva, al unei personalități]. substantiv masculinhidalgo
*hidálgo m. (sp. hidalgo, d. hijo, fiŭ, și de algo, de ceva, adică „fiŭ de om care este ceva”, nu „om de nimic”; pg. fidalgo). Nobil spaniol. V. felibru. substantiv masculinhidalgo
hidalgo m. nobil spaniol. substantiv masculinhidalgo
HIDÁLGO, hidalgo, s. m. Titlu purtat, în Evul Mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din fr., sp. hidalgo. substantiv masculinhidalgo
!hidálgo s. m., art. hidálgoul; pl. hidálgo temporarhidalgo
Hidalgo | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hidalgo | hidalgoul |
plural | hidalgo | hidalgii | |
genitiv-dativ | singular | hidalgo | hidalgoului |
plural | hidalgo | hidalgilor |