HÉNRI s.m. (Fiz.) Unitate de inductanță electrică, egală cu inductanța unei spire îmbrățișate de un flux magnetic propriu de un weber când spira e parcursă de un curent de un amper. [Scris și henry, pl. invar. / < fr., engl. henry, cf. Henry – fizician american]. substantiv masculin henri
Stephanus (Henricus) m. sau Henri Estienne, celebru tipograf și erudit francez, autorul unui admirabil Tezaur al limbei grecești (1528-1598). temporar stephanus
| Henri | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | henri | henriul |
| plural | henri | henrii | |
| genitiv-dativ | singular | henri | henriului |
| plural | henri | henrilor | |