HEBE- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) adolescență”, „pubertate”. [< fr. hébé-, cf. gr. hebe]. invariabilhebe
Hebe, zeița veșnicei tinereți, fiica lui Zeus și a Herei. Le turna zeilor la masă nectar în cupe, pînă în ziua cînd a fost înlocuită cu Ganymedes. S-a căsătorit cu Heracles după apoteozarea eroului. În mitologia romană Hebe purta numele de Iuventas. invariabilhebe
Iuventas, la romani, zeița veșnicei tinereți, corespunzătoare cu Hebe din mitologia greacă. invariabiliuventas
Hebe f. Mit. zeița tinerețelor, turna nectar zeilor. temporarhebe