Hare definitie

credit rapid online ifn

hîră (hấre), s. f.1. Tuse. – 2. Babă. – 3. La oi, rîie. Creație expresivă, cf. hîr „imitarea scrîșnetului”, hîrîi „a mîrîi”; încrucișat cu sl. chyrĭ.Der. hîrlav, adj. (corupt, stricat), cf. bg. hărljav „răpciugos”; hirav (var. firav, ghirav, jirav), adj. (slab, sfrijit, neputincios), probabil de la un sl. *chyravŭ (Cihac, II, 139; DAR; Conev 90; Pușcariu, Dacor., V, 600). substantiv femininhîră

hâră, hâre s. f. (pop.) ceartă; vrajbă, dușmănie substantiv femininhâră

credit rapid online ifn

hî́ră f., pl. e și ĭ (vsl. hyra, hyrŭ, boală lungă; rus. hyrĭ, pol. chyra [Bern. 1, 413]. V. hîrcă, hîrlav și firav). Rar. Tuse cu flegmă saŭ mucĭ care curg din nas. Rapăn saŭ mătreață la oĭ saŭ la oamenĭ. Epitet ironic uneĭ babe (hîrcă). V. jabă. substantiv femininhîră

hấră, -e, s.f. – 1. Ceartă, neînțelegere, zâzanie. 2. Murdărie, jeg. – Der. reg. din hârâi „a se certa„. substantiv femininhâră

hấră (reg.) s. f., g.-d. art. hấrei; pl. hấre substantiv femininhâră

hâră f. umflarea urechilor la oi. [Slav. HYRA, boleșniță]. substantiv femininhâră

HÎ́RĂ s. f. (Regional) Ceartă, neînțelegere, discordie, zîzanie între două sau mai multe persoane. substantiv femininhîră

HẤRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. – Din hârâi (derivat regresiv). substantiv femininhâră

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiHare

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z