Gropnița definitie

grópniță f., pl. e și (est) ĭ (vsl. grobĭnica, rus. -ica, gropniță. V. groapă). Cimitir în curtea uneĭ bisericĭ (Vechĭ). Osuariŭ, becĭu în care se adună oasele săracilor dezgropațĭ. Cavoŭ. Groapă părăsită la o mină. V. grobnic. substantiv feminingropniță

grópniță s. f., g.-d. art. grópniței; pl. grópnițe substantiv feminingropniță

gropniță f. (termen învechit) cimitir într’o biserică. substantiv feminingropniță

GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, care adăpostește mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă). substantiv feminingropniță

GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. (Învechit și arhaizant) Cavou, criptă. Se opriră lîngă bisericuța sfîntului Ion, privind valea. Dedesubtul lor era gropnița unde stăteau înșirate țestele lucii ale monahilor adormiți. SADOVEANU, F. J. 32. substantiv feminingropniță