GRENÁDĂ s.f. 1. Proiectil exploziv care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect cilindric (cu mâner), imitând grenada (1), folosit în atletica ușoară la probele de aruncare. [Var. granată, grenată s.f. / < fr. grenade, cf. lat. grenatus – umplut cu material granulos]. substantiv feminingrenadă
grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde substantiv feminingrenadă
GRENÁDĂ s. f. 1. proiectil exploziv care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. obiect cilindric (cu mâner), imitând grenada (1), folosită în atletica ușoară la probele de aruncare. (< fr. grenade) substantiv feminingrenadă
*granátă f., pl. e (it. granata, d. grano, grăunte; fr. grenade). Rodie. Mică bombă explozivă care se aruncă în dușmanĭ (deja la N. Cost. 2, 107). Ornament care reprezentă [!] o granată explodînd și care se poartă pe uniformele militare. – Și grenadă (barb. fr.). V. cumbara. substantiv feminingranată
GRENÁDĂ, grenade, s. f. 1. Proiectil ușor, alcătuit dintr-un corp metalic alungit, o încărcătură explozivă și un focos, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect de forma unei grenade (1), folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă atletică practicată cu acest obiect. [Var.: (pop.) granátă s. f.] – Din fr. grenade. Cf. it. granata, germ. Granate. substantiv feminingrenadă
GRENÁDĂ, grenade, s. f. 1. (Uneori determinat prin «de mînă») Proiectil cu încărcătură explozivă, care se aruncă cu mîna sau cu un aparat special. (Fig.) Mi-au fost cuvintele grenadă Ce-a izbutit în cuib dușman să cadă. BENIUC, S. 64. 2. (Sport) Proiectil de formă cilindrică, prevăzut cu mîner, folosit în atletism pentru aruncarea la distanță sau la țintă. Așezați pe o bancă în partea dreaptă a stadionului, finaliștii la proba de aruncare a grenadei își așteaptă rîndul la întrecere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753. – Variantă: granátă (CAMILAR, TEM. 290, BĂLCESCU, O. II 130) s. f. substantiv feminingrenadă
pieptănat cu grenada expr. (adol., glum.) cu părul vâlvoi, ciufulit. substantiv femininpieptănatcugrenada
Grenada f. 1. oraș în Spania, vechea cap. a regatului maur (1235-1492) cu Universitate, Catedrală și palatul Alhambrei: 106.000 loc.; 2: (Noua), V. Columbia. temporargrenada
Columbia f. 1. țară întinsă în America meridională, republică fundată în 1811 de Bolivar și împărțită la 1831 în 3 republice: Statele-Unite ale Colum¬biei, Equatorul și Venezuela; 2. (Statele-Unite ale Columbiei), odinioară (Noua-Grenada) republică în America de S., la S.-E, de marea Antilelor: 6 mil. loc., coprinzând istmul de Panama, străbătut de lanțul Anzilor, cu cap. Santa Fe-de-Bogota; 3. district federal în Statele-Unite cu cap. Washington: 480.000 loc. temporarcolumbia
Noua-Grenada f. V. Grenada. temporarnouagrenada