www.ReduPedia.ro
Definitie Greaca - ce inseamna Greaca - Dex Online

Greaca definitie

grec (gréci), s. m. – Persoană care face parte din populația Greciei. – Mr. grec. Lat. Graecus (Pușcariu 733; REW 3832), cf. it. greco, fr. grec, sp. griego. Apare din sec. XVI. – Der. grecesc, adj. (grec); greacă, s. f. (rar, grecoaică); grecoaică, s. f. (femeie din Grecia); grecotei, s. m. (grec, termen depreciativ); grecoman, s. m. (grec, termen depreciativ); grecie, s. f. (înv., limba greacă); grecește, adv. (în greacă; asemeni grecilor); grecism, s. n.; greciza, vb., din fr. greco-, în comp. ca greco-oriental, greco-român (grec; ortodox). substantiv masculin și feminin grec

grec a. 1. din Grecia; 2. ortodox: Biserica greacă. ║ m. 1. locuitor din Grecia; 2. negustor (în trecut cei mai mulți erau Greci). substantiv masculin și feminin grec

GREC, GREÁCĂ I. adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia. II. adj. care aparține Greciei sau populației ei. ♦ arta ~ = arta dezvoltată în Grecia continentală și insulară, pe coastele Asiei Mici, pe baza artei egeene și a asimilării unor elemente din arta Orientului și a Egiptului. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Grecia. (< fr. grec, grecque, lat. graecus) substantiv masculin și feminin grec

GREC2, GREÁCĂ, greci, grece, s. m. și f. (Rar la feminin) Persoană făcînd parte din populația de bază a Greciei. V. elen. Ian ascultă ce-mi scrie grecul în limba lui. ALECSANDRI, T. I 277. Cînd eram mai tînăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos. NEGRUZZI, S. II 30. Mergînd... pe drum, iată că întîlnesc un grec. ȘEZ. IV 6. substantiv masculin și feminin grec

GREC1, GREÁCĂ, greci, grece, adj. Originar din Grecia, propriu Greciei sau grecilor, al grecilor. Poporul grec. Cultura greacă. Limba greacă.Negustorii greci au pătruns adînc în Dacia, pe apele Dunării sau pe dru­murile naturale de pe malurile rîurilor. IST. R.P.R. 27. Poarta însăși era cuprinsă între casa cu pridvor a egume­nului grec al mînăstirii și curtea unui slujbaș. CAMIL PE­TRESCU, O. I 190. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă. substantiv masculin și feminin grec

Grec, Greácă s. (lat. Gráecus, vgr. Graîkos, un fiŭ al luĭ Tésal, regele Ftiiĭ, de la care s´a zis și Grec îld. Elen). Elen, om din Grecia saŭ de limbă grecească. Adj. Neol. Grecesc, elenic, al Grecilor: limba greacă. substantiv masculin și feminin grec

!grec adj. m., s. m., pl. greci; adj. f. greácă substantiv masculin și feminin grec

GREC, GREÁCĂ, greci, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Grecesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă. – Lat. graecus. substantiv masculin și feminin grec

Greci m. pl. 1. numele vechilor Eleni; 2. populațiune din sudul Europei, numiți și Romei. V. Grecia. substantiv masculin și feminin greci

Greaca f. 1. lac în jud. Ilfov, comunică cu Dunărea prin două brațe; 2. sat în jud. Ilfov, cu comerț de pește; 2500 loc. substantiv masculin și feminin greaca

Grecii m. pl. 1. podgorie în jud. Tutova cu vinuri bune; 2. localitate în Tulcea cu o carieră de granit. substantiv masculin și feminin grecii

*gréco-román, -ă adj. Relativ și la Grecĭ și la Romanĭ: civilizațiunea greco-romană. substantiv masculin și feminin grecoroman

gréco-román adj. m., pl. gréco-románi; f. gréco-románă, pl. gréco-románe substantiv masculin și feminin greco-roman

gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice substantiv masculin și feminin greco-catolic

gréco-orientál (-ri-en-) adj. m., s. m., pl. gréco-orientáli; adj. f., s. f. gréco-orientálă, pl. gréco-orientále substantiv masculin și feminin greco-oriental

gréco-răsăriteán (rar) adj. m., s. m., pl. gréco-răsăriténi; adj. f., s. f. gréco-răsăriteánă, pl. gréco-răsăriténe substantiv masculin și feminin greco-răsăritean

Răsboiul greco-turc, declarat la 1921, se începu cu un șir de succese ale oștirii grecești asupra armatei turcești demoralizate. Când aceasta fu reorganizată în 1922, Turcii alungară din toate părțile Aziei Mici pe Greci și răsboiul se termină cu dezastrul lamentabil al Grecilor. El avu de urmare ruina prosperității economice a Greciei și micșorarea-i teritorială prin retrocedarea Traciei orientale Turcilor; V. mai la vale Tractatul din Lausanne. substantiv masculin și feminin răsboiulgrecoturc

GREC1, GREÁCĂ, greci, grece, adj. Originar din Grecia, propriu Greciei sau grecilor, al grecilor. Poporul grec. Cultura greacă. Limba greacă.Negustorii greci au pătruns adînc în Dacia, pe apele Dunării sau pe dru­murile naturale de pe malurile rîurilor. IST. R.P.R. 27. Poarta însăși era cuprinsă între casa cu pridvor a egume­nului grec al mînăstirii și curtea unui slujbaș. CAMIL PE­TRESCU, O. I 190. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă. temporar grec

Grec, Greácă s. (lat. Gráecus, vgr. Graîkos, un fiŭ al luĭ Tésal, regele Ftiiĭ, de la care s´a zis și Grec îld. Elen). Elen, om din Grecia saŭ de limbă grecească. Adj. Neol. Grecesc, elenic, al Grecilor: limba greacă. temporar grec

GREC, GREÁCĂ, greci, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Greciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Grecesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba greacă. – Lat. graecus. temporar grec

Greaca f. 1. lac în jud. Ilfov, comunică cu Dunărea prin două brațe; 2. sat în jud. Ilfov, cu comerț de pește; 2500 loc. temporar greaca

greácă (limbă) s. f. temporar greacă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Greaca

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z