Grajduri definitie

grajd (grájduri), s. n. – 1. Construcție pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – 2. Iesle. Sl. graždĭ (Miklosich, Lexicon, 151; Cihac, II, 115; Conev 79; DAR), cf. bg. grazd. – Der. grăjdar, s. m. (bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor dintr-un grajd). substantiv neutrugrajd

grajd n., pl. urĭ (vsl. bg. gražd. V. gard). Staul, maĭ ales de caĭ. Fig. Locuință murdară. – În est grajdĭ, pl. -dĭurĭ. V. șopron. substantiv neutrugrajd

grajd s. n., pl. grájduri substantiv neutrugrajd

grajd n. 1. locuință pentru vite; 2. fig. locuință murdară. [Slav. GRAJDĬ]. substantiv neutrugrajd

GRAJD, grajduri, s. n. Construcție sau încăpere special amenajată pentru adăpostirea animalelor domestice mari. – Din sl. graždĭ. substantiv neutrugrajd

GRAJD, grajduri, s. n. Clădire sau încăpere pentru adăpostirea vitelor și a cailor. A vîrît caii la adăpost într-un grajd lipit cu vălătuci, văruit și stropit cu albastru. SADOVEANU, O. II 572. Se sculă de dimineață, se coborî în curte și intră prin grajduri ca să vadă dacă se țin în curățenie. POPESCU, B. I 51. Se duce în grajd și începe a-și netezi calul pe coamă. CREANGĂ, P. 212. ◊ Grajd comunal = grajd în care se țin reproducătorii (taurii, armăsarii, vierii) comunei. substantiv neutrugrajd

a băga măgaru-n grajd / salamu-n traistă expr. (adol. – d. bărbați) a avea contact sexual. substantiv neutruabăgamăgarungrajd