-GRAF Element secund de compunere savantă cu semnificația „care scrie”, „care desenează”, „care înregistrează”, „scriitor”, „desenator”, „înregistrator”. [< fr. -graphe, it. -grafo, cf. gr. graphos]. substantiv masculingraf
GRAF1 s. m. conte german. (< germ. Graf) substantiv masculingraf
GRAF3(O)-, -GRÁF, -GRAFÍE elem. „scriere”, „care scrie, înregistrează”. (< fr. graph/o/-, -graphe, -graphie, cf. gr. graphein, a scrie) substantiv masculingraf
*graf m. (germ. graf, rus. graf. V. grafină, pîrcălab). Conte german și rusesc. V. grof. substantiv masculingraf
GRAF1, grafi, s. m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf. substantiv masculingraf
GRAF, grafi, s. m. (Germanism învechit) Conte. O droaie de pețitori cnezi ruși, grafi nemți, palatini poloni, magnați unguri, afară de cei întîi feciori de boieri, își disputau mîna ei. NEGRUZZI, S. I 105. Este un palat locuit de un graf. KOGĂLNICEANU, S. 4. substantiv masculingraf
-GRAF Element secund de compunere savantă cu semnificația „care scrie”, „care desenează”, „care înregistrează”, „scriitor”, „desenator”, „înregistrator”. [< fr. -graphe, it. -grafo, cf. gr. graphos]. substantiv neutrugraf
GRAF3(O)-, -GRÁF, -GRAFÍE elem. „scriere”, „care scrie, înregistrează”. (< fr. graph/o/-, -graphe, -graphie, cf. gr. graphein, a scrie) substantiv neutrugraf
GRAF2 s. n. model matematic figural care permite vizualizarea și stabilirea ordinii logice a legăturilor dintre elementele componente ale unui sistem sau dintre operațiile și fazele unui proces. ♦ teoria ~ urilor = disciplină care studiază proprietățile topologice ale structurii grafurilor. (< fr. graphe, engl. graph) substantiv neutrugraf
GRAF2, grafuri, s. n. (Mat.) Ansamblu a două mulțimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondență. ◊ Teoria grafurilor = disciplină care studiază proprietățile și aplicațiile grafurilor. [Pl. și: grafe] – Din fr. graphe, engl. graph. substantiv neutrugraf
GRAF s.n. (Mat.) 1. Reprezentare grafică a locului geometric al unei funcții. 2. Sistem de cupluri formate prin aplicarea unei mulțimi într-o a doua mulțime sau chiar în ea însăși. ◊ Teoria grafurilor = disciplină al cărei obiect îl constituie proprietățile topologice ale structurii grafurilor. [Pl. -furi. / < fr. graphe, cf. engl. graph(ic formula)]. substantiv neutrugraf
GRAF-PLÓTTER, graf-plottere, s. n. (Electron., Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia se poate genera o imagine grafică pe un suport material; plotter. [Pr.: -plotăr] – Din engl. graph-plotter. substantiv neutrugraf-plotter
graf1 (conte) (rar) s. m., pl. grafi temporargraf
graf2 (model matematic) s. n., pl. gráfuri temporargraf
Graf | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | graf | graful |
plural | grafuri | grafurile | |
genitiv-dativ | singular | graf | grafului |
plural | grafuri | grafurilor |
Graf | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | graf | graful |
plural | grafuri | grafurile | |
genitiv-dativ | singular | graf | grafului |
plural | grafuri | grafurilor |