Grădiștea definitie

grắdíște (grădíști), s. f. – 1. Fortăreață sau cetate în ruine. – 2. Deal, colină. Sl. (bg., sb.) gradište. Se conservă mai ales ca toponim. substantiv feminingrădiște

grádiște f. (vsl. gradište, întăritură, d. gradŭ, îngrăditură. V. gard. Cp. cu numele orașuluĭ Orheĭ, ung. Várhely, loc de oraș). Vechĭ. Locu unde a fost o cetate. Azĭ. Dun. Pópină. – Și grădíște, cum se numește locu Sarmizegethuseĭ. substantiv feminingradiște

grădíște, V. gradiște. substantiv feminingrădiște

grắdiște s. f., g.-d. art. grắdiștii; pl. grắdiști substantiv feminingrădiște

grădiște f. deal mai lungăreț. [Slav. GRADIȘTE, tabără]. substantiv feminingrădiște

GRẮDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. – Din sl. gradište „castru”. substantiv feminingrădiște

GRĂDÍȘTE, grădiști, s. f. 1. Formă de relief de dimensiunea unei movile sau a unui deal rămasă în lunca unui rîu, în urma eroziunii. 2. Locul sau urmele unei vechi cetăți sau localități preistorice. Antice construcțiuni de pămînt... se găsesc în Romînia... cărora țăranii romîni le zic cetăți de pămînt sau chiar uneori grădiști. ODOBESCU, S. II 144. – Accentuat și: grắdiște. substantiv feminingrădiște