GÓMĂ s.f. (Biol.) 1. Formație patologică nodulară de origine infecțioasă sau parazitară (mai ales luetică). 2. Substanță vâscoasă produsă de unele plante sub acțiunea anumitor bacterii. 3. (Fig.) Înfumurare, îngâmfare; snobism. [< fr. gomme, cf. gr. gomos – încărcătură]. substantiv feminingomă
GÓMĂ s. f. 1. formație patologică nodulară de origine infecțioasă sau parazitară (luetică). 2. substanță vâscoasă produsă de unele plante sub acțiunea anumitor bacterii. 3. (fam.) eleganță exagerată, pretențioasă (în vestimentație); snobism. (< fr. gomme) substantiv feminingomă
*gómă f., pl. e (fr. gomme, 1. gumă, 2. cleĭ, 3. clasa gomoșilor. V. gumă. Fam. Clasa gomoșilor. A face gomă, a face pe gomosu. substantiv feminingomă
gómă1 (eleganță pretențioasă) (fam.) s. f., g.-d. art. gómei substantiv feminingomă
gómă2 (tumoră, secreție) s. f., g.-d. art. gómei; pl. góme substantiv feminingomă
GÓMĂ1, gome, s. f. 1. Tumoare nodulară infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, în ficat etc. 2. Secreție mucilaginoasă produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme. substantiv feminingomă
GÓMĂ2 s. f. (Cu sens colectiv) Persoane care aparțin lumii elegante, societății cu pretenții de distincție; (fam.) eleganță excesivă, pretențioasă (în vestimentație). – Cf. gomă1. substantiv feminingomă