Girafa definitie

GIRÁFĂ s.f. 1. Mamifer patruped erbivor, cu gâtul foarte lung, care trăiește în savanele Africii. 2. Suport de microfon care permite diferite deplasări ale acestuia. [< fr. girafe]. substantiv feminingirafă

GIRÁFĂ s. f. 1. mamifer erbivor, paricopitat, cu gâtul foarte lung, din savanele Africii. 2. suport de microfon care permite diferite deplasări ale acestuia. 3. macara pentru construcții înalte. (< fr. girafe) substantiv feminingirafă

girafă, girafe s. f. persoană înaltă și slabă. substantiv feminingirafă

*giráfă f., pl. e (fr. girafe, it. giraffa, d. ar. zerafa saŭ zurafa, d. egiptenescu sorafa, gît lung). Un cuadraped rumegător african cu gîtu foarte lung, cu trupu scurt și cu păru pătat ca al leoparduluĭ. (Ajunge înalt pînă la 3-4 metri și nu poate paște ĭarbă de pe jos de cît depărtîndu-șĭ picĭoarele). Fig. Persoană înaltă, slabă și fără eleganță. V. cămilă. substantiv feminingirafă

giráfă s. f., g.-d. art. giráfei; pl. giráfe substantiv feminingirafă

girafă f. mamifer rumegător, însemnat prin lungimea gâtului său. substantiv feminingirafă

GIRÁFĂ, girafe, s. f. 1. Gen de mamifere rumegătoare cu gâtul și picioarele de dinainte lungi, cu capul mic, cu blana albicioasă cu pete brune, care trăiesc în Africa (Giraffa); animal care face parte din acest gen. 2. Suport care permite deplasarea unui microfon (în scenele în care actorii, cântăreții etc. se mișcă în scenă). – Din fr. girafe. substantiv feminingirafă

GIRÁFĂ, girafe, s. f. Mamifer erbivor de stepă, cu picioarele de dinainte și cu gîtul foarte lungi, care trăiește în Africa și se hrănește mai ales cu frunzele copacilor (Giraffa camelopardalis). substantiv feminingirafă