GHERÓC, gherocuri, s. n. (Rar) Haină bărbătească cu pulpane; redingotă. Azi știu că duhul tău nu doarme, Că porți pistolul sub gheroc, Dar fii pe pace, avem arme Și ac de fiece cojoc. BANUȘ, B. 117. Se îmbulzeau amarnic, croindu-și un loc din coate... conțopiști în gherocuri nemțești. C. PETRESCU, A. R. 7. Obișnuia să se îmbrace foarte elegant: gheroc negru cu doi nasturi. CARAGIALE, O. II 9. – Variantă: ghioróc (STANCU, D. 16) s. n. temporargheroc