Geta definitie

get adj. m., s. m., pl. geți; adj. f., s. f. gétă, pl. géte substantiv masculin și femininget

GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f. Persoană aparținînd unui trib tracic, stabilit în Dacia. substantiv masculin și femininget

GET, -Ă, geți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Nume dat de greci dacilor; (și la sg.) persoană care făcea parte din populația băștinașă a Daciei. 2. Adj. Care aparține geților, care se referă la geți. Triburi gete. – Din fr. gétes, lat. Getae, -arum. substantiv masculin și femininget

Geți m. pl. cel mai curagios dintre neamurile trace, așezat în România; unde se contopi mai târziu cu Dacii sub Decebal. Geții de lângă Marea-Neagră erau sălbatici și cruzi, murdari, păroși și îmbrăcați în piei. substantiv masculin și feminingeți

getbegét saŭ get-begét adv. (turc. [d. ar.] ğedd bi ğedd, din strămoșĭ în strămoșĭ; ğedd, strămoș). Fam. Neaoș, pur, vorbind de rasă: acesta e Român get-beget (la care se maĭ adaugă și coada vaciĭ, cînd vreĭ să rîzĭ de pretinsa puritate de rasă a cuĭva). V. moș și fireș. substantiv masculin și feminingetbeget

get-begét (pop.) adj. invar. substantiv masculin și feminingetbeget

get-beget adv. din moși strămoși, neaoș: boier moldovean get-beget, coada vacii AL. [Turc. DJED BI DJED, din moș în strămoș]. substantiv masculin și feminingetbeget

GET-BEGÉT adj. invar. (Pop.; despre oameni) Autentic, adevărat, neaoș. – Din tc. cet-beced. substantiv masculin și femininget-beget

GET-BEGÉT adj. invar. (Munt., Mold.; despre per­soane) Neaoș, sadea, curat. Jupîn Traico... sîrb get-beget din Cladova. GALACTION, O. I 174. Vă e rușine să fiți moldoveni curați, romîni get-beget. ALECSANDRI, T. 995. substantiv masculin și femininget-beget