www.ReduPedia.ro
Definitie Gentile - ce inseamna Gentile - Dex Online

Gentile definitie

GENTÍL, -Ă adj. Amabil, politicos, curtenitor. [< it. gentile, fr. gentil, lat. gentilis]. adjectiv gentil

GENTÍL, -Ă adj. amabil, politicos, curtenitor. (< fr. gentil, it. gentile, lat. gentilis) adjectiv gentil

*gentíl, -ă adj. (lat. gentilis, d. gens, gentis, familie, ginte). Delicat și grațios. Amabil, blînd. Adv. În mod gentil: a te purta gentil. adjectiv gentil

gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle adjectiv gentil

gentíl (gentílă), adj.1. (Înv.) Păgîn. – 2. Amabil, drăguț. – Var. (înv.) ghentil. Lat. gentilis (sec. XVII) și mai tîrziu din fr. gentil.Der. gentilețe, s. f., din fr. gentilesse; gentilom, s. m., din fr. genilhombre. adjectiv gentil

gentil a. 1. delicat și plăcut; 2. frumușel, nostim: ce petrecere gentilă ! EM. adjectiv gentil

GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. adjectiv gentil

GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre persoane, rar despre manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, drăguț. Tînăr gentil. adjectiv gentil

geántă (génți), s. f. – Poșetă, servietă. – Mr. ceantă. Tc. canta (Șeineanu, II, 188), cf. ngr. τσάντα, bg. čanta. substantiv feminin geantă

GEÁNTĂ s.f. v. jantă. substantiv feminin geantă

geántă (génți), s. f. – Partea exterioară a unei roți de autovehicul. – Var. jantă. Fr. jante, cu influența cuvîntului anterior. Termen automobilistic, se folosește și în expresia a fi pe geantă (Arg., a fi lider). Cf. Graur, BL, V, 61. substantiv feminin geantă

geántă f., pl. gente și gențĭ (turc. čanta și ğanta, geantă; ngr. dziánta, bg. sîrb. čanta). Geamantan mic de pele [!], ca cela în care vînătoriĭ duc vînatu, curieriĭ scrisorile, baniĭ ș. a. și care se poartă atîrnat de umăr c´o curea orĭ are două toarte și se ține în mînă. Mold. Ghĭozdan școlăresc. V. cartușieră, tașcă, zăgîrnă. substantiv feminin geantă

geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți substantiv feminin geantă

geantă f. 1. geamantan mic pentru scrisori; 2. cartușieră: o geantă de vânători plină de fișicuri AL. [Turc. DJANTA]. substantiv feminin geantă

GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta. substantiv feminin geantă

GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect de piele, de pînză rezistentă sau de alt material, de obicei în formă drept­unghiulară, pentru purtat acte, cărți, corespondență etc.; servietă. Mi-am pus în geantă cărțile de cursuri ale acelei dimineți. SADOVEANU, N. F. 139. S-a putut întoarce cu geanta mai plină. REBREANU, R. I 82. Portofilul de ministru îi ca o geantă de vînător. ALECSANDRI, T. 1360. ♦ Poșetă. substantiv feminin geantă

pe geantă / jantă expr. rămas fără un ban, lefter substantiv feminin pegeantă

a rămâne lefter / pe geantă expr. a rămâne fără bani; a-și pierde averea. substantiv feminin arămânelefter

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Gentile

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z