gîză (gấze), s. f. – 1. Insectă. – 2. Lighioană, vietate. – Var. ghiză. Creație expresivă, bazată pe imitarea zumzăitului, cf. bîză, și sl. g(ŭ)myžĭ „insectă”. După Cihac, II, 120 și Scriban, din pol. giez, care pare mai puțin probabil. Candrea, Elemente, 406, presupune că trebuie să se plece de la un vb. imitativ *gîzîi, format ca bîzîi. – Der. gîzulie, gîjulie, gujulie, gîzoabă, s. f. (insectă). Din rom. provine rut. gadzulja „gîndac” (Candrea, Elemente, 406). substantiv feminingîză
gî́ză f., pl. e (rudă cu bîzîi. Cp. cu pol. giez, un fel de tăun). Nord. Insect [!] mic, maĭ des musculiță. substantiv feminingîză
gấză s. f., g.-d. art. gấzei; pl. gấze substantiv feminingâză
gâză f. Tr. (Maramureș) muscă. [Onomatopee]. substantiv feminingâză
GẤZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică. substantiv feminingâză
GÎ́ZĂ, gîze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. Fînațuri au fost bune, au avut strînsură și albinele; căci aceste gîze, pe cît spune norodul, merg una cu oile. SADOVEANU, Z. C. 325. Mii de felurite gîze speriate se ridicau din păpuriș, plutind ca niște nourași străvezii. BART, E. 167. Gîza își scuturase aripile pline de colbul de aur al florilor prin care zburase. GÎRLEANU, L. 31. substantiv feminingîză
2) *gaz n. și (maĭ bine) gáză f. (fr. gaze f., poate d. numele orașuluĭ Gaza, din Siria). Pînză ușoară și transparentă, de matasă [!], de in ș. a. V. tifon 1 și fludă. temporargaz
Gaza f. oraș în Siria, vechea cetate a Filistenilor. temporargaza
gáză (-zii), s. f. – Voal de mătase. Fr. gaze. Sec. XIX, înv. temporargază
GAZÁ vb. I. tr. 1. A răspândi gaze toxice într-o anumită zonă (pentru a distruge oameni sau alte viețuitoare); a infecta (o regiune) cu gaze toxice. 2. A arde capetele de fibre ieșite prin suprafața țesăturilor, prin trecerea produselor peste o flacără. [< fr. gazer]. verb tranzitivgaza
GAZÁ vb. tr. 1. a răspândi, a infecta cu gaze toxice. 2. a arde capetele de fibre ieșite prin suprafața țesuturilor, prin trecerea produselor peste o flacără. (< fr. gazer) verb tranzitivgaza
gaza, gazez v. t. a elimina gaze intestinale în prezența altor persoane. verb tranzitivgaza
gazá (a ~) vb., ind. prez. 3 gazeáză verb tranzitivgaza
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziți, șoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer. verb tranzitivgaza
GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. A expune un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice, pentru otrăvirea anumitor organisme vii (paraziți, șoareci și insecte). ♦ A expune o zonă militară sau civilă acțiunii unor substanțe toxice, cu scopul exterminării în masă a armatei sau a populației (mijloc de luptă interzis de convențiile internaționale, dar folosit în războaiele imperialiste); a expune o persoană acțiunii mortale a gazelor într-o încăpere închisă (mijloc folosit de fasciștii germani împotriva populației civile). Zeci și sute de mii de copilași, smulși din brațele ocrotitoare ale mamelor, au fost gazați [de fasciștii germani] cu a cruzime de neînchipuit. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/3. verb tranzitivgaza
Gaza | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)gaza | gazare | gazat | gazând | singular | plural | ||
gazând | gazați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | gazez | (să)gazez | gazam | gazai | gazasem | |
a II-a (tu) | gazezi | (să)gazezi | gazai | gazași | gazaseși | ||
a III-a (el, ea) | gazează | (să)gazai | gaza | gază | gazase | ||
plural | I (noi) | gazăm | (să)gazăm | gazam | gazarăm | gazaserăm | |
a II-a (voi) | gazați | (să)gazați | gazați | gazarăți | gazaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | gazează | (să)gazeze | gazau | gazară | gazaseră |