gășcar, -ă, gășcari, -e adj. 1. sociabil. 2. înțelegător, cumsecade. adjectivgășcar
gășcár, -ăreásă m., pl. f. ese. Acela saŭ aceĭa [!] care posedă o gașcă saŭ face parte dintr´o gașcă. V. ortac. adjectivgășcar
gășcărésc, -eáscă adj. (d. gășcar, ca lăutăresc, pescăresc, d. lăutar, pescar). De gașcă: spirit gășcăresc. – Fals gășcar (ca´n Arh. 1932, 105), după cum ar fi fals societate lăutară orĭ sfoară pescară. adjectivgășcăresc
gâscár (persoană) (rar) s. m., pl. gâscári substantiv masculingâscar
GÂSCÁR, gâscari, s. m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzește gâștele. – Gâscă + suf. -ar. substantiv masculingâscar