Ganga definitie

GÁNGĂ s.f. Mineralele, în general neutilizabile, cu care este amestecat minereul util dintr-un zăcământ. [Cf. fr. gangue, germ. Gang]. substantiv feminingangă

GÁNGĂ s. f. partea sterilă dintr-un zăcământ mineral. (< fr. gangue) substantiv feminingangă

*gángă f., pl. e (fr. gangue, d. germ. gang, vînă minerală, rudă cu precedentu). Pămînt, scorie care acopere [!] un mineral, o peatră [!] prețioasă. substantiv feminingangă

gángă s. f., g.-d. art. gángei; pl. gánge substantiv feminingangă

GÁNGĂ, gange, s. f. Materie minerală (inutilizabilă) conținută sau legată strâns de minereurile metalice sau nemetalice utile. – Din fr. gangue. substantiv feminingangă

GÁNGĂ s. f. Ansamblul mineralelor care sînt ames­tecate cu minereul util dintr-un zăcămînt, fiind de obicei inutilizabile sau constituind un produs secundar. substantiv feminingangă

gî́ngă f., pl. ĭ (rudă cu gînganie). Mold. sud Mare mulțime de ființe, furnicar: cîtă gîngă de oamenĭ! substantiv feminingîngă