Gama definitie

GÁMĂ s. f. 1. (muz.) succesiune de opt sunete, dispuse în ordine ascendentă sau descendentă, limitată la sunetele din cuprinsul unei octave. 2. șir de mărimi scalare exprimând termenii unei serii în tehnică. 3. (fig.) serie de situații, valori, produse, sortimente etc. înrudite, formând un tot armonios. ◊ (pict.) succesiune de tonuri, culori care se armonizează. (< fr. gamme) substantiv feminingamă

GÁMĂ s.f. 1. Scară de evaluare a unor valori sau rezultate. 2. (Muz.) Succesiune de opt sunete dispuse în ordine ascendentă sau descendentă, care ia tonul și numele notei cu care începe. 3. (Pict.) Succesiune de tonuri, de culori care se armonizează. [< fr. gamme, it. gamma]. substantiv feminingamă

gámă s. f., g.-d. art. gámei; pl. gáme substantiv feminingamă

*gámă f., pl. e (vgr. gámma, litera G, uzitată în evu mediŭ de Guido din Arezzo [† 1050] ca să însemne prima notă a gameĭ). Muz. Serie de opt note dispuse în ordinea naturală a sunetelor (do, re, mi, fa, sol, la, si, do). Fig. Serie de lucrurĭ clasate pin [!] gradațiune naturală: gama gusturilor, a sunetelor, a colorilor [!]. În general, ton, cîntec, vorbă: acest nepot nu știe de cît [!] o gamă: a cere banĭ unchĭuluĭ săŭ. – Gamele-s ascendente, cînd notele pleacă de la gros la supțire [!], și descendente, cînd pleacă invers. Ele se divid în game diatonice și cromatice. Îs doŭă felurĭ de game diatonice: cea majoră, compusă din cincĭ tonurĭ și doŭă semi-tonurĭ, și cea minoră, compusă din treĭ tonurĭ, un ton și jumătate și treĭ semi-tonurĭ. Toate gamele ĭaŭ tonu și numele noteĭ cu care încep. – În anu 1025, călugăru Guido din Arezzo înlocui literele uzitate p. note pin gama cu notele ut, re, mi, fa, sol, la. Nota si fu adăugată maĭ tîrziŭ după cele doŭă inițiale S. I. (sfîntu Ion) ale imnuluĭ. Înlocuirea silabeĭ ut pin do fu făcută la începutu sec 17 de Giovanni Doni și amintește numele luĭ. substantiv feminingamă

gamă f. 1. cele opt note muzicale așezate în ordinea lor naturală: do, re, mi, fa, sol, la, si, do; 2. în pictură: succesiune de tonuri, de colori; 3. fig. ton în genere: alte guri, aceeași gamă. EM. substantiv feminingamă

GÁMĂ, game, s. f. 1. Succesiune melodică, ascendentă sau descendentă, care cuprinde toate sunetele unei scări muzicale, luând numele notei cu care începe. 2. Fig. (Pict.) Serie de tonuri și de culori dispuse într-o succesiune armonioasă. 3. Fig. Serie, grup, succesiune de obiecte, de fenomene, de situații care alcătuiesc un tot (armonios). Gamă largă de sortimente. – Din fr. gamme. substantiv feminingamă

GÁMĂ, game, s. f. 1. (Muz.) Serie de opt note, dis­puse în ordinea naturală (ascendentă sau descendentă v. c.) a sunetelor și luînd tonul și numele notei cu care începe. Ore întregi făceam game la pian. CAMIL PETRESCU, T. II 96. Își primblă mîinile pe clape... încheind gamele cu putere. D. ZAMFIRESCU, R. 143. Se alinta cu degete ușoare pe clapele albe și negre ale pianului și din gamele-i nebunatice și stîlcite simțirea nu lipsea. HOGAȘ, M. N. 48. ◊ Fig. Ciudată e grădina plantelor primăvara. Tot soiul de miresme aleargă, tot felul de glasuri se amestecă, toată gama ciripirilor urcă. ANGHEL, PR. 113. Floricico, Floricico ! din toată gama dragostei noastre curate... o singură notă mai lipsea. HOGAȘ, M. N. 42. Și vîntul șuiera mereu A iernii fioroasă gamă. DEMETRESCU, O. 41. ◊ Gamă diatonică v. diatonic. Gamă cromatică v. cromatic. 2. (Pict.) Serie de culori dispuse într-o gradație armonioasă. Surîde sus, pe rafturi, o gamă colorată De sticle. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96. Deasupra ochilor ei închiși vedea felurite forme... ce creșteau străbătînd toată gama colorilor. VLAHUȚĂ, N. 149. ◊ Gamă caldă = gamă care cuprinde culorile roșu, galben și portocaliu. Gamă rece = gamă care cuprinde culorile verde, albastru și violet. substantiv feminingamă