reduceri si promotii 2018
Definitie Friza - ce inseamna Friza - Dex Online

Friza definitie

FRÍZĂ2 s. f. rasă de oi de culoare albă cu coada scurtă. (< germ. Friser) substantiv feminin friză

fríză (ornament) s. f., g.-d. art. frízei; pl. fríze substantiv feminin friză

FRÍZĂ s.f. Porțiune a antablamentului cuprinsă între arhitravă și cornișă, împodobită în mod obișnuit cu picturi, cu sculpturi etc. ♦ Fâșie orizontală continuă, împodobită cu sculpturi sau picturi, așezată la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete etc. [< fr. frise]. substantiv feminin friză

friză f. Arhit. partea dintre arhitravă și cornișă. substantiv feminin friză

FRÍZĂ1 s. f. 1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri. 2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc. ◊ chenar care încadrează o pardoseală de parchet. 3. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. (< fr. frise) substantiv feminin friză

1) *fríză f., pl. e (fr. frise, it. fregio, d. lat. phrygium [subînț. opus], adică lucrare frigiană, din Frigia, țară renumită pin [!] țesăturĭ). Arh. O parte din intabulament între architravă și cornișă. Suprafață plană care formează o bandă continuă. V. triglif. substantiv feminin friză

2) *fríză f. (d. Friza, o provincie a Olandeĭ). Cal de friză, butuc de lemn cu țărușĭ înfipțĭ din toate părțile și întrebuințat ca obstacul în războĭ, contra cavaleriiĭ maĭ ales. substantiv feminin friză

FRÍZĂ1, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise. substantiv feminin friză

FRÍZĂ2, frize, s. f. Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte. – Din germ. Friser. substantiv feminin friză

FRÍZĂ, frize, s. f. (În arhitectura clasică) Suprafață cuprinsă între arhitravă și cornișă, în genere împodo­bită cu picturi, sculpturi, caneluri etc. Stam admirînd frumoasele metope dintre trigrifele frizei exterioare ale Partenonului. GHICA, S. 652. ♦ Bandă împodobită cu picturi sau sculpturi în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. Împodobită... cu scene de vînătoare, precum este și friza celui mai frumos din sarcofagele de piatră din Muzeul nostru național. ODOBESCU, S. III 636. substantiv feminin friză

Friza f. provincie în Olanda: 597.000 loc. (Frizon), cu cap. Leuwarden. temporar friza

frizá (frizéz, frizát), vb. – A ondula, a încreți. – Var. freza (vulg.). Fr. friser.Der. frizer, s. m. (lucrător care se ocupă cu tunsul sau bărbieritul); frizerie, s. f. (atelier pentru tuns, bărbierit); frezură, s. f. (pieptănătură); înfrizurat, adj. (încrețit, ondulat). Cf. freză. verb tranzitiv friza

FRIZÁ vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ♦ A (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser]. verb tranzitiv friza

FRIZÁ vb. I. tr., refl. a(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ◊ a (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser) verb tranzitiv friza

frizá (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizeáză verb tranzitiv friza

frizà v. a bucla părul (= fr. friser). verb tranzitiv frizà

FRIZÁ2 vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser. verb tranzitiv friza

FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser. verb tranzitiv friza

FRIZÁ, frizez, vb. I. Tranz. (Azi mai rar) A încreți, a încîrlionța părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a ondula, a coafa. N-are părul creț; și-l frizează.Fier de frizat v. fier (2). ◊ Refl. Să mă frizez ca să-ți plac? EMINESCU, N. 113. verb tranzitiv friza

*frizéz v. tr. (fr. friser). Drotez. Fig. Mă apropiĭ, ating: purtarea luĭ frizează crima, nebunia. verb tranzitiv frizez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului Friza

Friza   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) friza frizare frizat frizând singular plural
frizând frizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) frizez (să) frizez frizam frizai frizasem
a II-a (tu) frizezi (să) frizezi frizai frizași frizaseși
a III-a (el, ea) frizea (să) frizai friza friză frizase
plural I (noi) frizăm (să) frizăm frizam frizarăm frizaserăm
a II-a (voi) frizați (să) frizați frizați frizarăți frizaserăți
a III-a (ei, ele) frizea (să) frizeze frizau friza frizaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z