FÓCĂ s.f. Mamifer amfibiu din mările polare, cu corpul alungit și cu picioarele în formă de lopeți. [< fr. phoque, it. foca, lat. phoca, gr. phoke]. substantiv femininfocă
FÓCĂ s. f. mamifer amfibiu din ordinul pinipedelor, cu corpul alungit și cu picioarele înotătoare. (< fr. phoque, lat. phoca, gr. phoke) substantiv femininfocă
focă, foci s. f. (peior.) prostituată. substantiv femininfocă
*fócă f., pl. e (lat. phoca, vgr. phóke). Un mamifer piniped care abundă în oceanele polare și se găsește maĭ rar și în mările recĭ saŭ temperate. substantiv femininfocă
fócă s. f., g.-d. art. fócii; pl. foci substantiv femininfocă
focă f. animal amfibiu în mările Nordului, numit și vițel de mare (= fr. phoque). substantiv femininfocă
FÓCĂ, foci, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere acvatice, carnivore, cu capul rotund, cu corpul alungit și cu picioarele în formă de lopeți, care trăiesc mai ales în regiunile polare (Phoca); animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. phoque, lat. phoca. substantiv femininfocă
FÓCĂ, foci, s. f. Mamifer din ordinul pinipedelor, adaptat la viața de apă, cu corpul alungit, cu picioarele în formă de lopeti; trăiește mai ales în regiunile polare. substantiv femininfocă
Foca (sfânta) m. sărbătoare băbească, ce cade în 22 Sept., ziua mucenicei Foca, cea rea de foc, care trăsnește sau arde pe cei ce lucrează în ziua-i consacrată. [Etimologie populară din Foca (= Phokas), influențat de omonimul foc]. temporarfoca
Ana-Foca f. sărbătoare băbească ce cade la 1 Iulie (în Banat). V. Foca. temporaranafoca