Faun definitie

FÁUN s.m. (La romani) Zeu al câmpurilor și al pădurilor, protector al turmelor, reprezentat de obicei cu coarne și cu picioare de țap. [Pron. fa-un. / < lat. Faunus]. substantiv masculinfaun

FÁUN s. m. (la romani) zeu al câmpurilor, al munților și pădurilor, protector al turmelor, reprezentant ca un om cu coarne și cu picioare de țap. (< lat. faunus) substantiv masculinfaun

fáun s.m. (în mit. romană; și nm. pr.) Zeu al câmpiilor, al pădurilor și al turmelor, reprezentat ca un bărbat cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap, și cu urechi mobile, care era celebrat de romani în serbările numite „Lupercalii”. • pl. -i. / <lat. faunus, -i. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007) substantiv masculinfaun

Faun = Faunus. substantiv masculinfaun

fáun s. m., pl. fáuni substantiv masculinfaun

FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus. substantiv masculinfaun

Faun m. Mit. zeu câmpenesc la Romani. temporarfaun

FÁUN, fauni, s. m. (Mitol. romană) Zeu al cîmpiilor, munților și pădurilor și protector al turmelor, înfățișat de obicei ca un om cu coarne și cu picioare de țap. V. satir. Pe jgheabul verde al cișmelei, un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume. MACEDONSKI, O. I 63. – Pronunțat: fa-un. temporarfaun

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiFaun

Faun   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Faun
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z