Faun definitie
- Vezi aici mai multe rimeFaun
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuFa
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuFau
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuun
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuaun
FÁUN s.m. (La romani) Zeu al câmpurilor și al pădurilor, protector al turmelor, reprezentat de obicei cu coarne și cu picioare de țap. [Pron. fa-un. / < lat. Faunus]. substantiv masculinfaun
FÁUN s. m. (la romani) zeu al câmpurilor, al munților și pădurilor, protector al turmelor, reprezentant ca un om cu coarne și cu picioare de țap. (< lat. faunus) substantiv masculinfaun
fáun s.m. (în mit. romană; și nm. pr.) Zeu al câmpiilor, al pădurilor și al turmelor, reprezentat ca un bărbat cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap, și cu urechi mobile, care era celebrat de romani în serbările numite „Lupercalii”. • pl. -i. / <lat. faunus, -i. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007) substantiv masculinfaun
Faun = Faunus. substantiv masculinfaun
fáun s. m., pl. fáuni substantiv masculinfaun
FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus. substantiv masculinfaun
Faun m. Mit. zeu câmpenesc la Romani. temporarfaun
FÁUN, fauni, s. m. (Mitol. romană) Zeu al cîmpiilor, munților și pădurilor și protector al turmelor, înfățișat de obicei ca un om cu coarne și cu picioare de țap. V. satir. Pe jgheabul verde al cișmelei, un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume. MACEDONSKI, O. I 63. – Pronunțat: fa-un. temporarfaun
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiFaun
| Faun | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Faun | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |