reduceri black friday 2017
Definitie Faeton - ce inseamna Faeton - Dex Online

Faeton definitie

FAETÓN s.n. 1. Trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, de diferite forme. 2. Șaretă înaltă cu două roți. // s.m. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu cioc ascuțit și coadă lungă. [Pron. fa-e-. / < fr. phaéton]. substantiv neutru faeton

faetón (faetoáne), s. n. – Trăsură descoperită. – Var. faiton. Mr. paitone. Fr. phaéton. În mr., din it. faeton. substantiv neutru faeton

FAETÓN1 s. n. 1. trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal. 2. șaretă cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față. ◊ autoturism asemănător cu o trăsură. (< fr. phaéton) substantiv neutru faeton

FAETÓN2 s. m. pasăre palmipedă din mările tropicale, mare, cu cioc ascuțit și coadă lungă. (< fr. phaéton) substantiv neutru faeton

faetón (vehicul) (fa-e-) s. n., pl. faetoáne substantiv neutru faeton

Faetón/(gr.) Phaetón (personaj mitologic) (Fa-e-/Pha-e-) s. propriu m. substantiv neutru faeton

faeton n. trăsură înaltă și ușoară pe patru roate: în faeton de gală EM. [V. Phaeton]. substantiv neutru faeton

*faetón n., pl. oane (fr. phaéton, după numele mitologiculuĭ Faeton, care a obținut de la tatăl săŭ, Soarele, să conducă o dată caru luminos, cu care întîmplare caiĭ aŭ luat vînt, și el s´a prăpădit). Un fel de trăsură boĭerească înaltă cu patru locurĭ. Sec. 19. Est. (faiton, după rus. faetón, turc. faiton). Trăsură publică, droșcă, birjă. Azĭ. Munt. (faiton). Brișcă cu doŭă roate [!] întrebuințată de lăptariĭ din Bucureștĭ la dus lapte la cliențĭ. substantiv neutru faeton

FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: fa-e-] – Din fr. phaéton. substantiv neutru faeton

FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură cu patru roți, cu capotă pentru scaunul din față. Pe malurile Senei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit. EMINESCU, O. I 61. Veți avea bunătate a pune asemenea la dispoziția vărului faetonul cel albastru. ALECSANDRI, T. 1229. ♦ Autoturism asemănător cu această trăsură. 2. (Munt.) Caretă cu două roți pe arcuri, utilizată mai ales de lăptari. Intrau lăptarii în oraș, în faetoane sîrbești trase de cai mici cu trapul mărunt și repede. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 350. – Variantă: (regional) faitón (SADOVEANU, A. I. 183) s. n. substantiv neutru faeton

Faeton(te) = Phaëthon. substantiv neutru faetonte

Phaeton m. Mit. fiul lui Apollon care, vrând a mâna carul Soarelui, nu fu în stare să înfrâne caii cei focoși și fu trăsnit de Joie, ca nu cumva să înflăcăreze pământul. temporar phaeton

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Faeton

Faeton   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular faeton faetonul
plural faetoane faetoanele
genitiv-dativ singular faeton faetonului
plural faetoane faetoanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z