făgét n., pl. e și urĭ (lat. fagetum, it. faggeto. Cp. cu nucet). Pădure de fagĭ. substantiv neutrufăget
făget n. pădure de fagi. substantiv neutrufăget
FĂGÉT, făgete, s. n. Pădure de fag. – Fag + suf. -et. substantiv neutrufăget
FĂGÉT s. n. Pădure de fag. Tot colbul cerului se-ncurcă Prin uriașul meu penet Și luna strigă ca o curcă, Ascunsă roșie-n făget. BENIUC, V. 11. substantiv neutrufăget
Bükk n. numele unguresc al Făgetului. temporarbükk
Făget | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | făget | făgetul |
plural | făgete | făgetele | |
genitiv-dativ | singular | făget | făgetului |
plural | făgete | făgetelor |