Excelența definitie

EXCELÉNT, -Ă adj. Foarte bun, excepțional, admirabil, minunat. [Pron. ecs-ce-. / cf. fr. excellent, lat. excellens]. adjectivexcelent

EXCELÉNT, -Ă adj. foarte bun, excepțional, admirabil, minunat, extrem de valoros. (< fr. excellent, lat. excellens) adjectivexcelent

*excelént, -ă adj. (lat. ex-céllens, -éntis). Care excelează, care e foarte bun în felu luĭ: vin excelent. Adv. În mod excelent: a cînta excelent. adjectivexcelent

excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte adjectivexcelent

excelent a. 1. care excelează; 2. foarte bun în felul său: vin excelent. adjectivexcelent

EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excelent, lat. excellens, -ntis. adjectivexcelent

EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. Care excelează, foarte bun, minunat, deosebit, admirabil, neîntrecut, eminent. Elev excelent. ◊ (Adverbial) Moldovenii se poartă excelent pe cîmpul de război. IBRĂILEANU, SP. CR. 155. adjectivexcelent

Excelénță (termen de adresare) s. f. substantiv femininexcelență

excelénță (perfecțiune) s. f., g.-d. art. excelénței substantiv femininexcelență

excelență f. 1. grad înalt de perfecțiune; 2. titlu de onoare dat ambasadorilor; prin excelență, în gradul cel mai înalt. substantiv femininexcelență

EXCELÉNȚĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia]. substantiv femininexcelență

EXCELÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ♦ prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia) substantiv femininexcelență

*excelénță f., pl. e (lat. ex-cellentia). Distincțiune, eminență: excelența gustuluĭ. Titlu de onoare dat miniștrilor, miniștrilor plenipotențiarĭ și ambasadorilor. Pin [!] excelență, cu distincțiune: un om pin excelență bun. substantiv femininexcelență

EXCELÉNȚĂ s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia. substantiv femininexcelență

EXCELÉNȚĂ, excelențe, s. f. 1. (De obicei însoțit de « voastră », « sa ») Titlu acordat miniștrilor și ambasa­dorilor în statele burgheze. 2. (Mai ales în loc. adj. și adv.) Prin excelență = în cel mai înalt grad, mai ales. substantiv femininexcelență

!Excelénța Sa loc. pr., g.-d. Excelénței Sále; pl. Excelénțele Lor temporarexcelențasa

!Excelénța Voástră loc. pr., g.-d. Excelénței Voástre temporarexcelențavoastră

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiExcelența

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z