Excelența definitie
- Vezi aici mai multe rimeExcelența
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuEx
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuExc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuța
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunța
EXCELÉNT, -Ă adj. Foarte bun, excepțional, admirabil, minunat. [Pron. ecs-ce-. / cf. fr. excellent, lat. excellens]. adjectivexcelent
EXCELÉNT, -Ă adj. foarte bun, excepțional, admirabil, minunat, extrem de valoros. (< fr. excellent, lat. excellens) adjectivexcelent
*excelént, -ă adj. (lat. ex-céllens, -éntis). Care excelează, care e foarte bun în felu luĭ: vin excelent. Adv. În mod excelent: a cînta excelent. adjectivexcelent
excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte adjectivexcelent
excelent a. 1. care excelează; 2. foarte bun în felul său: vin excelent. adjectivexcelent
EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excelent, lat. excellens, -ntis. adjectivexcelent
EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. Care excelează, foarte bun, minunat, deosebit, admirabil, neîntrecut, eminent. Elev excelent. ◊ (Adverbial) Moldovenii se poartă excelent pe cîmpul de război. IBRĂILEANU, SP. CR. 155. adjectivexcelent
Excelénță (termen de adresare) s. f. substantiv femininexcelență
excelénță (perfecțiune) s. f., g.-d. art. excelénței substantiv femininexcelență
excelență f. 1. grad înalt de perfecțiune; 2. titlu de onoare dat ambasadorilor; prin excelență, în gradul cel mai înalt. substantiv femininexcelență
EXCELÉNȚĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia]. substantiv femininexcelență
EXCELÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ♦ prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia) substantiv femininexcelență
*excelénță f., pl. e (lat. ex-cellentia). Distincțiune, eminență: excelența gustuluĭ. Titlu de onoare dat miniștrilor, miniștrilor plenipotențiarĭ și ambasadorilor. Pin [!] excelență, cu distincțiune: un om pin excelență bun. substantiv femininexcelență
EXCELÉNȚĂ s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia. substantiv femininexcelență
EXCELÉNȚĂ, excelențe, s. f. 1. (De obicei însoțit de « voastră », « sa ») Titlu acordat miniștrilor și ambasadorilor în statele burgheze. 2. (Mai ales în loc. adj. și adv.) Prin excelență = în cel mai înalt grad, mai ales. substantiv femininexcelență
!Excelénța Sa loc. pr., g.-d. Excelénței Sále; pl. Excelénțele Lor temporarexcelențasa
!Excelénța Voástră loc. pr., g.-d. Excelénței Voástre temporarexcelențavoastră