reduceri si promotii 2018
Definitie Excelența - ce inseamna Excelența - Dex Online

Excelența definitie

EXCELÉNT, -Ă adj. Foarte bun, excepțional, admirabil, minunat. [Pron. ecs-ce-. / cf. fr. excellent, lat. excellens]. adjectiv excelent

EXCELÉNT, -Ă adj. foarte bun, excepțional, admirabil, minunat, extrem de valoros. (< fr. excellent, lat. excellens) adjectiv excelent

*excelént, -ă adj. (lat. ex-céllens, -éntis). Care excelează, care e foarte bun în felu luĭ: vin excelent. Adv. În mod excelent: a cînta excelent. adjectiv excelent

excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte adjectiv excelent

excelent a. 1. care excelează; 2. foarte bun în felul său: vin excelent. adjectiv excelent

EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excelent, lat. excellens, -ntis. adjectiv excelent

EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. Care excelează, foarte bun, minunat, deosebit, admirabil, neîntrecut, eminent. Elev excelent. ◊ (Adverbial) Moldovenii se poartă excelent pe cîmpul de război. IBRĂILEANU, SP. CR. 155. adjectiv excelent

Excelénță (termen de adresare) s. f. substantiv feminin excelență

excelénță (perfecțiune) s. f., g.-d. art. excelénței substantiv feminin excelență

excelență f. 1. grad înalt de perfecțiune; 2. titlu de onoare dat ambasadorilor; prin excelență, în gradul cel mai înalt. substantiv feminin excelență

EXCELÉNȚĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia]. substantiv feminin excelență

EXCELÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ♦ prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia) substantiv feminin excelență

*excelénță f., pl. e (lat. ex-cellentia). Distincțiune, eminență: excelența gustuluĭ. Titlu de onoare dat miniștrilor, miniștrilor plenipotențiarĭ și ambasadorilor. Pin [!] excelență, cu distincțiune: un om pin excelență bun. substantiv feminin excelență

EXCELÉNȚĂ s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat. 2. (În loc.) Prin excelență = în cel mai înalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia. substantiv feminin excelență

EXCELÉNȚĂ, excelențe, s. f. 1. (De obicei însoțit de « voastră », « sa ») Titlu acordat miniștrilor și ambasa­dorilor în statele burgheze. 2. (Mai ales în loc. adj. și adv.) Prin excelență = în cel mai înalt grad, mai ales. substantiv feminin excelență

!Excelénța Sa loc. pr., g.-d. Excelénței Sále; pl. Excelénțele Lor temporar excelențasa

!Excelénța Voástră loc. pr., g.-d. Excelénței Voástre temporar excelențavoastră

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Excelența

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z