ERINÍI s.f.pl. Divinități ale infernului, la greci, reprezentate cu părul răvășit, împletit cu șerpi; (la romani) furii. [< fr. érinnyes, cf. gr. Erinyes]. substantiv femininerinii
ERÍNII s. f. pl. (la greci) divinități ale infernului menite să pedepsească crimele, reprezentate cu părul răvășit, împletit cu șerpi; (la romani) furii. (< fr. érinnyes, gr. Erinyes) substantiv femininerinii
Erinii = Erinyes. substantiv femininerinii
!Erínii s. propriu f. pl., art. Eríniile (-ni-i-) substantiv femininerinii
ERÍNII n. pr. f. pl. Divinități ale infernului, la greci, reprezentate ca niște femei cu părul răvășit, împletit cu șerpi, și corespunzând, la romani, furiilor. – Din fr. érinnyes. substantiv femininerinii
Erinii f. pl. Mit. numele grec al Furiilor. temporarerinii
ERÍNII n. pr. f. pl. Divinități ale infernului, la greci, reprezentate ca niște femei cu părul răvășit, împletit cu șerpi, și corespunzând, la romani, furiilor. – Din fr. érinnyes. temporarerinii
Erinii | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Erinii | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | eriniilor |
plural | — | — |