ERÉB s.n. (În mitologia greacă) Loc întunecat, subteran, unde era împărăția morților. [Cf. it. erebo, lat. erebum, gr. erebos]. substantiv neutruereb
ERÉB s. n. (mit.) loc întunecat, subteran, unde era împărăția morților. (< lat. erebum, gr. erebos) substantiv neutruereb
Ereb = Erebus. substantiv neutruereb
Ereb m. 1. Mit. fiul Haosului și al Nopții; 2. Infernul păgânilor. temporarereb
Ereb | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Ereb | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |