ELZEVÍR s.n. (Poligr.) Caracter de literă subțire și cu talpă dreaptă. ♦ Ediție imprimată de unul dintre membrii vestitei familii de tipografi olandezi Elzevir. [< fr. elzévir]. substantiv neutru elzevir
ELZEVÍR s. n. 1. ediție imprimată de unul dintre membrii vestitei familii de tipografi olandezi Elzevir. 2. caracter de literă tipografică subțire și cu talpă dreaptă. (< fr. elzévir) substantiv neutru elzevir
elzevír s. n., pl. elzevíre substantiv neutru elzevir
elzevir m. soiu de caractere tipografice (după numele Elzevirilor, celebră familie de tipografi olandezi din sec. XVI și XVII). substantiv neutru elzevir
ELZEVÍR, elzevire, s. n. Tip de literă subțire cu talpa triunghiulară. ♦ Ediție imprimată sau publicată de unii dintre membrii vestitei familii de tipografi olandezi Elzévir. – Din fr. élzevir. substantiv neutru elzevir
Elzevir m. familie celebră de tipografi olandezi din sec. XVI și XVII, ale căror edițiuni sunt cu drept cuvânt admirate: format mic cu caractere frumoase și netede (elzevirian). temporar elzevir
| Elzevir | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | Elzevir | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |