Elizee definitie

ELIZÉU s.n. Grădină fabuloasă, rezervată potrivit mitologiei greco-latine spiritelor celor drepți; rai. // adj. Câmpiile elizee = elizeu, rai. [Pron. -zeu, pl. -uri, (adj.) -ee (pron. -ze-e). / < fr. Elysée, gr. Elysion]. substantiv neutruelizeu

ELIZÉU I. s. n. (mit.) grădină fabuloasă, rezervată spiritelor celor drepți; rai. II. adj. câmpiile ~ ee = elizeu. (< fr. Elysée, lat. Elysium) substantiv neutruelizeu

*elísiŭ n. (lat. Elýsium, d. vgr. Elýsion). Mit. Paradisu celor vechĭ, o regiune a infernuluĭ unde hălăduĭaŭ ceĭ virtuoșĭ orĭ vitejĭ și unde domnea o primăvară eternă. Alt Elisiŭ era socotit în insulele Fortunate (astăzĭ Canarele). – Și Elizéŭ (după fr. Élysée, lat. Elvséum, greșit îld. Elýsium), care nume se dă și palatuluĭ prezidentuluĭ republiciĭ la Paris. V. empireŭ. substantiv neutruelisiŭ

*elizéŭ, V. elisiŭ. Ca adj. Cîmpiile elizee (fr. les champs Élysées), cîmpiile Elisiuluĭ (la Paris, parcu´n care e situat Elizeu). substantiv neutruelizeŭ

elizéu s. n., art. elizéul substantiv neutruelizeu

ELIZÉU s. n. Loc unde cei vechi credeau că se duc sufletele oamenilor virtuoși. ◊ (Adjectival) Câmpiile elizee. – Din fr. Élysée, lat. Elysium. substantiv neutruelizeu

ELIZÉU, elizee, s. n. Locul unde credeau cei vechi că se duc după moarte sufletele oamenilor virtuoși. ◊ (Adjectival; în expr.) Cîmpiile elizee = elizeul. substantiv neutruelizeu

Cîmpiile Elizee v. Elysium. substantiv neutrucîmpiileelizee