Elida definitie

Elida f. țară în Grecia antică, la V. de Peloponez. temporarelida

*elíd, -ís, a -íde v. tr. (lat. elído, elídere) și elidéz v. tr. (fr. élider. V. coliziune, leziune). Gram. Suprim o vocală, fac o eliziune, precum: n´am, e´n casă îld. nu am, e în casă. verb tranzitivelid

ELIDÁ vb. I. tr. A suprima vocala finală a unui cuvânt când cuvântul următor începe cu o vocală; a face o eliziune. [P.i. 3,6 -dează, part. -dat. / < fr. élider, it., lat. elidere – a da afară]. verb tranzitivelida

ELIDÁ vb. tr. a face o eliziune. (< fr. élider, lat. elidere, a scoate) verb tranzitivelida

elidá (a ~) (a înlătura vocala finală) vb., ind. prez. 3 elideáză; ger. elidấnd verb tranzitivelida

elidà v. a suprima o vocală finală, în vorbire sau în scris. verb tranzitivelidà

ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere. verb tranzitivelida

ELIDÁ, pers. 3 elidează, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvînt înaintea vocalei inițiale a cuvîntului următor. In versul: « Și atîta de subțire să o tai c-un fir de păr », vocala « u » din cuvîntul « cu » a fost elidată.Refl. pas. Vocală cu vocală venind în contact se elidează. MACEDONSKI, O. IV 34. verb tranzitivelida

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiElida

Elida   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)elida elidare elidat elidând singular plural
elidând elidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) elidez (să)elidez elidam elidai elidasem
a II-a (tu) elidezi (să)elidezi elidai elidași elidaseși
a III-a (el, ea) elidea (să)elidai elida elidă elidase
plural I (noi) elidăm (să)elidăm elidam elidarăm elidaserăm
a II-a (voi) elidați (să)elidați elidați elidarăți elidaserăți
a III-a (ei, ele) elidea (să)elideze elidau elida elidaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z