www.ReduPedia.ro
Definitie Elan - ce inseamna Elan - Dex Online

Elan definitie

ELÁN s.m. Animal rumegător din familia cerbilor, cu coarne bogate, care trăiește prin pădurile din nordul Europei, al Americii și al Asiei. [< fr. élan]. substantiv masculin elan

ELÁN1 s. m. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii și Asiei. (< fr. élan) substantiv masculin elan

1) elán m. (vsl. ĭelenĭ, bg. ĭelén, litv. élnis, de unde și germ. elen și fr. élan. Tot de aicĭ vine și numele rîuluĭ Elan, în Fălciŭ). Un fel de cerb cu coarne late care se maĭ află încă pin [!] nordu Eŭropeĭ și Americiĭ. substantiv masculin elan

elan m. cerb mare din pădurile Nordului. substantiv masculin elan

ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cerbicelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan. substantiv masculin elan

ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător cu coarne late și ramificate, din familia cerbilor, care trăiește în pădurile nordice ale Europei, Americii și Asiei (Alces alces). – Variantă: (rar) ialán (SADOVEANU, N. P. 164) s. m. substantiv masculin elan

*2) elán n., pl. urĭ (fr. élan, d. e-lancer, a arunca cu forță. V. lansez). Barb. Avînt. Fig. Pornire, transport. substantiv neutru elan

elan n. avânt, mișcare sufletească: într´un elan de generozitate (= fr. élan). substantiv neutru elan

ELÁN s.n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ♦ Complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări. [< fr. élan]. substantiv neutru elan

ELÁN2 s. n. avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări. (< fr. élan) substantiv neutru elan

ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan. substantiv neutru elan

ELÁN2, elanuri, s. n. Însuflețire creatoare, avînt, entuziasm. Elanul cu care oamenii muncii din țara noastră desfășoară, sub conducerea partidului, lupta pentru construirea socialismului constituie un izvor nesecat de noi și noi realizări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. Pasionatele elanuri patriotice din aceste legende au cauza și în mijlocul social în care trăia poetul [Bolintineanu]. DEMETRESCU, O. 161. Încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. REBREANU, R. I 221. substantiv neutru elan

elán1 (animal) s. m., pl. eláni temporar elan

elán2 (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri temporar elan

Elanul m. afluent al Prutului în jud. Fălciu, curge între Bârlad și Prut. temporar elanul

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului Elan

Elan   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elan elanul
plural elani elanii
genitiv-dativ singular elan elanului
plural elani elanilor
Elan   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elan elanul
plural elani elanii
genitiv-dativ singular elan elanului
plural elani elanilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z