ELÁN s.m. Animal rumegător din familia cerbilor, cu coarne bogate, care trăiește prin pădurile din nordul Europei, al Americii și al Asiei. [< fr. élan]. substantiv masculinelan
ELÁN1 s. m. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii și Asiei. (< fr. élan) substantiv masculinelan
1) elán m. (vsl. ĭelenĭ, bg. ĭelén, litv. élnis, de unde și germ. elen și fr. élan. Tot de aicĭ vine și numele rîuluĭ Elan, în Fălciŭ). Un fel de cerb cu coarne late care se maĭ află încă pin [!] nordu Eŭropeĭ și Americiĭ. substantiv masculinelan
elan m. cerb mare din pădurile Nordului. substantiv masculinelan
ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cerbicelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan. substantiv masculinelan
ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător cu coarne late și ramificate, din familia cerbilor, care trăiește în pădurile nordice ale Europei, Americii și Asiei (Alces alces). – Variantă: (rar) ialán (SADOVEANU, N. P. 164) s. m. substantiv masculinelan
*2) elán n., pl. urĭ (fr. élan, d. e-lancer, a arunca cu forță. V. lansez). Barb. Avînt. Fig. Pornire, transport. substantiv neutruelan
elan n. avânt, mișcare sufletească: într´un elan de generozitate (= fr. élan). substantiv neutruelan
ELÁN s.n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ♦ Complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări. [< fr. élan]. substantiv neutruelan
ELÁN2 s. n. avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări. (< fr. élan) substantiv neutruelan
ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan. substantiv neutruelan
ELÁN2, elanuri, s. n. Însuflețire creatoare, avînt, entuziasm. Elanul cu care oamenii muncii din țara noastră desfășoară, sub conducerea partidului, lupta pentru construirea socialismului constituie un izvor nesecat de noi și noi realizări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. Pasionatele elanuri patriotice din aceste legende au cauza și în mijlocul social în care trăia poetul [Bolintineanu]. DEMETRESCU, O. 161. Încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. REBREANU, R. I 221. substantiv neutruelan
elán1 (animal) s. m., pl. eláni temporarelan
elán2 (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri temporarelan
Elanul m. afluent al Prutului în jud. Fălciu, curge între Bârlad și Prut. temporarelanul
Elan | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Elan | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |
Elan | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Elan | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |