Elan definitie

credit rapid online ifn

ELÁN s.m. Animal rumegător din familia cerbilor, cu coarne bogate, care trăiește prin pădurile din nordul Europei, al Americii și al Asiei. [< fr. élan]. substantiv masculinelan

ELÁN1 s. m. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii și Asiei. (< fr. élan) substantiv masculinelan

credit rapid online ifn

1) elán m. (vsl. ĭelenĭ, bg. ĭelén, litv. élnis, de unde și germ. elen și fr. élan. Tot de aicĭ vine și numele rîuluĭ Elan, în Fălciŭ). Un fel de cerb cu coarne late care se maĭ află încă pin [!] nordu Eŭropeĭ și Americiĭ. substantiv masculinelan

elan m. cerb mare din pădurile Nordului. substantiv masculinelan

ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cerbicelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan. substantiv masculinelan

ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător cu coarne late și ramificate, din familia cerbilor, care trăiește în pădurile nordice ale Europei, Americii și Asiei (Alces alces). – Variantă: (rar) ialán (SADOVEANU, N. P. 164) s. m. substantiv masculinelan

*2) elán n., pl. urĭ (fr. élan, d. e-lancer, a arunca cu forță. V. lansez). Barb. Avînt. Fig. Pornire, transport. substantiv neutruelan

elan n. avânt, mișcare sufletească: într´un elan de generozitate (= fr. élan). substantiv neutruelan

ELÁN s.n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ♦ Complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări. [< fr. élan]. substantiv neutruelan

ELÁN2 s. n. avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări. (< fr. élan) substantiv neutruelan

ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan. substantiv neutruelan

ELÁN2, elanuri, s. n. Însuflețire creatoare, avînt, entuziasm. Elanul cu care oamenii muncii din țara noastră desfășoară, sub conducerea partidului, lupta pentru construirea socialismului constituie un izvor nesecat de noi și noi realizări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. Pasionatele elanuri patriotice din aceste legende au cauza și în mijlocul social în care trăia poetul [Bolintineanu]. DEMETRESCU, O. 161. Încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. REBREANU, R. I 221. substantiv neutruelan

elán1 (animal) s. m., pl. eláni temporarelan

elán2 (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri temporarelan

Elanul m. afluent al Prutului în jud. Fălciu, curge între Bârlad și Prut. temporarelanul

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiElan

Elan   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Elan
plural
genitiv-dativ singular
plural
Elan   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Elan
plural
genitiv-dativ singular
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z