Duna definitie

DÚNĂ s.f. Movilă (mică) de nisip formată de vânt în regiunile nisipoase. [< fr. dune, it. duna, cf. ol. dunecolină]. substantiv feminindună

dúnă (dúne), s. f. – Formă de relief cu aspectul unor coame paralele. Fr. dune.Der. dunetă, s. f. (partea mai înaltă de la pupa unei nave), fin fr. dunette. substantiv feminindună

DÚNĂ s. f. îngrămădire de nisip în formă de coame paralele, în regiunile nisipoase sub acțiunea vântului. (< fr. dune) substantiv feminindună

* dúnă f., pl. e (fr. dune, flamand dune, of. duin, d. celticu dûnn, înălțime). Grămadă de nisip strîns de vînt pe malu măriĭ orĭ pin deșerturĭ. V. grind și prispă. substantiv feminindună

dúnă, -e, s.f. – Plapumă umplută cu fulgi de pene; dricar. – Din magh. dunyha, germ. Daunendecke „pilotă” (Țurcanu). substantiv feminindună

dúnă s. f., g.-d. art. dúnei; pl. dúne substantiv feminindună

dune f. pl. grămădire de nisip dealungul marginilor mării, în pustiuri, etc.: dunele Dunării (= fr. dune). substantiv feminindune

DÚNĂ, dune, s. f. Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului, situate pe țărmurile joase ale mărilor, pe cursul inferior al râurilor și în regiunile nisipoase. – Din fr. dune. substantiv feminindună

DÚNĂ, dune, s. f. Îngrămădire de nisip sub formă de coame paralele formate sub acțiunea vîntului în regiuni nisipoase (pe malul mării sau în deșerturi). Printre dune înaintează un om. Abia pășește. Vîntul se străduie să-l dărîme. V. ROM. septembrie 1953, 211. substantiv feminindună

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiDuna

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z